Decesul unui lucrator nu determina stingerea dreptului sau la concediul anual platit

CJUE a publicat Hotararea in cauza C-118/13, Gulay Bollacke/K + K Klaas & Kock B.V. & Co. KG, prin care a stabilit ca dreptul Uniunii se opune legislatiilor si practicilor nationale care, in caz de deces al lucratorului, exclud indemnizatia financiara datorata pentru concediul anual platit neefectuat.

Directiva privind organizarea timpului de lucru [1] prevede ca orice lucrator are dreptul la un concediu anual platit de cel putin patru saptamani si ca aceasta perioada de concediu nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie financiara, cu exceptia cazului in care raportul de munca inceteaza.

Domnul Bollacke a lucrat in cadrul intreprinderii K+K intre 1 august 1998 si 19 noiembrie 2010, data decesului sau. Incepand cu anul 2009, acesta a suferit de o boala grava, din cauza careia s-a aflat in incapacitate de munca pana la data decesului sau. La data respectiva, domnul Bollacke cumulase 140,5 zile de concediu anual neefectuat.

Vaduva domnului Bollacke a solicitat K+K o indemnizatie financiara corespunzatoare concediului anual neefectuat de sotul sau. Intreprinderea a respins cererea, intrucat a manifestat indoieli in legatura transmisibilitatea pe cale succesorala a indemnizatiei financiare.

Sesizata cu cauza, Landesarbeitsgericht (Curtea de Apel pentru Litigii de Munca, Germania) solicita Curtii de Justitie sa se pronunte asupra aspectului daca dreptul Uniunii admite o legislatie sau practici nationale care prevad, in cazul in care raportul de munca inceteaza ca urmare a decesului lucratorului, ca dreptul la concediul anual platit se stinge fara a conferi dreptul la o indemnizatie financiara pentru concediul neefectuat. Acesta solicita de asemenea sa se stabileasca daca respectivul beneficiu depinde de cererea prealabila a lucratorului.

In hotararea pronuntata astazi, Curtea aminteste [2] ca dreptul la concediul anual platit constituie un principiu de drept social de o importanta deosebita si ca dreptul la concediul anual si cel la plata datorata in acest temei constituie cele doua aspecte ale unui drept unic.

Curtea a statuat deja ca, in cazul in care raportul de munca inceteaza, lucratorul are dreptul la o indemnizatie, pentru a evita situatia in care acesta nu poate beneficia de dreptul la concediu [3]. Dreptul Uniunii se opune unor dispozitii sau practici nationale in temeiul carora nu este datorata nicio indemnizatie financiara lucratorului la incetarea raportului de munca in conditiile in care acesta, din cauza bolii sale, nu a putut sa beneficieze de concediul sau anual platit.

Curtea subliniaza ca expresia „concediu anual platit” are drept semnificatie faptul ca, pe durata concediului anual, remuneratia lucratorului trebuie mentinuta.

Obtinerea unei compensari pecuniare in cazul in care raportul de munca inceteaza din cauza decesului lucratorului asigura efectului util al dreptului la concediu. Survenirea fortuita a decesului lucratorului nu trebuie sa determine, cu efect retroactiv, pierderea totala a dreptului la concediul anual platit.

In consecinta, Curtea declara ca dreptul Uniunii se opune unor legislatii sau unor practici nationale care prevad, in cazul in care raportul de munca inceteaza ca urmare a decesului lucratorului, ca dreptul la concediul anual platit se stinge fara a conferi dreptul la o indemnizatie financiara pentru concediul neefectuat.

Pe de alta parte, Curtea declara ca aceasta indemnizatie nu depinde de cererea prealabila a persoanei interesate.

_______________________________

[1] Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 3).
[2] Hotararea Curtii din 20 ianuarie 2009, Schultz-Hoff si altii (cauzele conexate C-350/06 si C-520/06; a se vedea de asemenea comunicatul de presa nr. 4/09).
[3] Hotararea Curtii din 3 mai 2012, Neidel (cauza C-337/10; a se vedea de asemenea comunicatul de presa nr. 57/12).