Refuzul recunoasterii in Franta a filiatiei copilului nascut de o mama-surogat in strainatate incalca Conventia

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotararile nedefinitive ale Camerei in cauzele de Mennesson impotriva Frantei (cererea nr. 65192/11) si Labassee impotriva Frantei (nr. 65941/11) privind refuzul de a acorda recunoastere legala in Franta a relatiilor parinte-copil stabilite in mod legal in Statele Unite, intre copiii nascuti prin surogat si cuplurile care au apelat la aceasta metoda.

In fapt

Reclamantii in primul caz sunt sotii Dominique si Sylvie Mennesson, cetatenii francezi nascuti in 1955 si, respectiv, in 1965, si Valentina Mennesson si Fiorella Mennesson, cetatenii americani gemeni nascuti in anul 2000. Ei traiesc in Maisons-Alfort (Franta). Reclamantii, in al doilea caz sunt sotii Francis si Monique Labassee, cetatenii francezi nascuti in 1950 si, respectiv, in 1951, si Juliette Labassee, cetatean american nascut in 2001. Ei locuiesc in Toulouse.

Reclamantii nu au reusit sa obtina recunoasterea in dreptul francez a filiatiei stabilite in Statele Unite, autoritatile franceze sustinand ca acordurile de surogat incheiate de reclamanti sunt ilegale.

Din cauza infertilitatii doamnei Mennesson si a doamnei Labassee, cele doua cupluri au apelat la surogat in Statele Unite ale Americii. Embrioni, produsi folosind materialul genetic de la dl Mennesson si dl Labassee, s-au implantat in fiecare caz in uterul altei femei. Ca urmare, s-au nascut gemenii Mennesson si Juliette Labassee. Prin hotararile judecatoresti pronuntate in California in primul caz si in Minnesota in al doilea caz, dl si dna Mennesson au fost declarati parintii gemenilor si ca dl si dna Labassee cei ai lui Juliette. Autoritatile franceze, suspectand faptul ca in cauze s-a apelat la surogat, au refuzat sa inregistrze certificatele de nastere in registrul francez de nasteri, casatorii si decese. In cazul Mennesson, certificatele de nastere au fost, totusi, inscrise in registrul general la instructiunile procurorului, care ulterior a intentat o actiune in anulare impotriva cuplului. In cazul Labassee, cuplul nu a contestat refuzul inregistrarii, dar a dorit ca relatia juridica sa fie recunoscuta pe baza statutului de facto („posesie de stat”). Ei au obtinut un „acte de notoriete”, un document emis de un judecator care atesta statutul de fiu sau fiica, adica existenta unei relatii de facto parinte-copil, dar procurorul a refuzat sa faca inscrierea. Cuplul s-a adresat ulterior instantei de judecata.

Pretentiile reclamantilor au fost respinse in ultima instanta de catre Curtea de Casatie la 6 aprilie 2011, pe motiv ca astfel de inscrieri ar determina producerea de efecte de catre un acord de surogat nul de drept potrivit Codului civil francez. Instanta a constatat ca nu a existat o incalcare a dreptului la respectarea vietii private si de familie, deoarece anularea inregistrarilor nu au lipsit copiii din raporturile juridice parintesti recunoscute de legile din California si Minnesota si nu i-a impiedicat sa traiasca in Franta alaturi de parinti.

Plangerile si procedura

Bazandu-se pe art. 8 (dreptul la respectarea vietii private si de familie) din Conventie, reclamantii s-au plans de faptul ca, in detrimentul interesului superior al copiilor, au fost in imposibilitatea de a obtine recunoasterea in Franta a relatiilor parintesti stabilite in mod legal in strainatate. Reclamantii in cazul Mennesson au pretins, in special, o incalcare a art. 14 (interzicerea discriminarii) coroborat cu art. 8, sustinand ca imposibilitate lor de a obtine recunoasterea i-a plasat pe copii intr-o situatie discriminatorie in raport cu alti copii. Cererile au fost depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului la 6 octombrie 2011.

Decizia Curtii

Mennesson impotriva Frantei

Art. 8 (dreptul la respectarea vietii private si de familie)

Curtea a constatat ca art. 8 a fost aplicabil in ambele sale aspecte: viata de familie si viata privata. In primul rand, nu a existat nicio indoiala ca dl si dna Mennesson avut grija de gemeni ca parinti de la nastere copiilor si faptul ca trait impreuna, avand o „viata de familie”, in sensul acceptat al termenului. In al doilea rand, dreptul la identitate a fost o parte integranta a conceptului de viata privata si a existat o legatura directa intre viata privata a copiilor nascuti in urma surogatului si determinarea legala a filiatiei lor.

Curtea a constatat ca ingerinta in dreptul la respectarea vietii lor private si de familie din partea autoritatilor franceze a fost in conformitate cu legea, in sensul art. 8. Curtea a admis ca ingerinta in cauza a urmarit doua dintre scopurile legitime enumerate la art. 8, si anume “protectia sanatatii” si “protectia drepturilor si libertatilor altora”. Aceasta a observat ca refuzul autoritatilor franceze de recunoastere a raporturilor juridice intre copiii nascuti ca urmare a surogatului in strainatate si cuplurile care au beneficiat de tratament a rezultat din dorinta de a descuraja cetatenii sa recurga in afara Frantei la o tehnica de reproducere asistata interzisa la nivel national, cu scopul declarat de a proteja copiii si mama-surogat.

Curtea a examinat daca ingerinta a fost “necesara intr-o societate democratica”. Acesta a subliniat ca o marja larga de apreciere a trebuit sa fie lasata la latitudinea statelor in luarea deciziilor cu privire la mamele-surogat, avand in vedere problemele etice dificile ridicate, precum si lipsa de consens cu privire la aceste chestiuni in Europa. De asemenea, Curtea a trebuit sa stabileasca daca un echilibru just a fost obtinut intre interesele statului si cele ale persoanelor direct interesate, in special cu privire la principiul fundamental conform caruia, ori de cate ori sunt implicati copii, interesul superior al acestora trebuie sa prevaleze.

In ceea ce priveste viata de familie a reclamantilor, Curtea a constatat ca acesta a fost inevitabil afectata de lipsa de recunoastere in dreptul francez a relatiei parintesti intre dl si dna Mennesson si gemeni. Cu toate acestea, reclamantii nu s-au confruntat cu obstacole de netrecut, nici daca ar fi demonstrat ca au fost impiedicate de a se bucura in Franta de dreptul lor la respectarea vietii lor de familie. Aceasta a observat ca cei patru au putut sa se stabileasca in Franta la scurt timp dupa nasterea copiilor si au trait acolo impreuna in conditii care, in general, au fost comparabile cu cele ale altor familii, si ca nimic nu sugera ca acestea au fost expusi riscului de a fi separati de catre autoritatile din cauza situatia lor in conformitate cu legislatia franceza.

Cu toate acestea, in ceea ce priveste dreptul gemenilor la respectarea vietii lor private, Curtea a constatat ca acestia au fost intr-o stare de incertitudine juridica: autoritatile franceze, desi constiente de faptul ca gemenii au fost declarati intr-o alta tara copiii dlui si dnei Mennesson, le-au negat acest statut in conformitate cu legislatia franceza. Curtea a considerat ca aceasta contradictie a subminat identitatea copiilor in societatea franceza. Mai mult decat atat, desi tatal lor biologic a fost francez, s-au confruntat cu o incertitudine ingrijoratoare cu privire la posibilitatea obtinerii cetateniei franceze, o situatie care ar putea avea repercusiuni negative asupra definitiei propriei identitati.

Curtea mai departe a observat ca acesti ar putea veni la mostenirea parintilor numai ca legatari, ceea ce insemna ca drepturile lor de mostenire ar fi mai putin favorabile; Curtea a considerat acest lucru ca lipsindu-i de o componenta suplimentara a identitatii lor in raport cu filiatia lor. Efectele refuzului recunoasterii unei relatii parintesti in dreptul francez intre copiii nascuti ca urmare a surogatului in strainatate si cuplurile care au beneficiat de tratament nu s-au limitat la cuplurile implicate, ci s-au extins la copii. Dreptul la respectarea vietii lor private a fost afectat in mod semnificativ.

In opinia Curtii, aceasta analiza a luat pe o dimensiune speciala atunci cand, precum in cazul de fata, unul dintre parinti este, de asemenea, tatal biologic al copilului. Avand in vedere importanta parentajului biologic ca si componenta a identitatii fiecarui individ, nu se poate spune ca este in interesul superior al copilului ca el sau ea sa fie privat de o astfel de legatura legala, atunci cand realitatea biologica a acelei legaturi a fost stabilita si copilul si parintele in cauza solicita recunoasterea deplina. Nu numai ca legatura dintre gemeni si tatal lor biologic nu a fost recunoscuta atunci cand inscrierea certificatelor de nastere in registru a fost solicitata, dar, in plus, recunoasterea acestei legaturi prin declaratie de paternitate, adoptie sau pe baza posesiei de stat nu ar fi posibila pe baza jurisprudentei Curtii de Casatie in aceasta materie. Impiedicand astfel recunoasterea si stabilirea de relatii juridice intre copii si tatal lor biologic, statul francez si-a depasit marja permisa de apreciere. Curtea a statuat ca dreptul copiilor la respectarea vietii lor private a fost incalcate.

Articolul 14 (Interzicerea discriminarii)

Avand in vedere constatarea incalcarii art. 8 in ceea ce-i priveste pe reclamantii Valentina si Fiorella Mennesson, Curtea nu considera necesar sa examineze plangerea reclamantilor in temeiul art. 14.

Articolul 41 (Satisfactie echitabila)

Curtea a dispus ca Franta trebuie sa plateasca 5.000 de euro fiecarui copil cu titlu de daune morale si 15.000 de euro reclamantilor cu titlu de costuri si cheltuieli.

Labassee impotriva Frantei

Curtea a avut aceeasi abordare ca si in cazul Mennesson si a constatat ca nu a existat nicio incalcare a art. 8 privind dreptul reclamantilor la respectarea vietii lor de familie, insa a constatat o incalcare a art. 8 privind dreptul copilului la respectarea vietii sale private.

Curtea a dispus ca Franta a fost sa plateasca 5.000 de euro pentru acesta din urma cu titlu de daune morale si 4,000 euro reclamantilor cu titlu de costuri si cheltuieli.
.

— ♦ —
.

Dictionar de Drepturile Omului	Efectele hotararilor CEDO si CJUE in dreptul intern