Exceptie de neconstitutionalitate admisa privind Statutul judecatorilor si procurorilor

Statutul magistratilorIn Monitorul Oficial nr. 523 din 14 iulie 2014 a fost publicata Decizia nr. 436/2014 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in Monitorul Oficial nr. 826 din 13 septembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 81/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 837 din 12 decembrie 2012, care au urmatorul continut: „Pot participa la concursul de promovare in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie judecatorii si procurorii care au cel putin gradul de curte de apel sau parchet de pe langa curtea de apel, care au indeplinit efectiv cel putin 3 ani functia de judecator la curtea de apel sau de procuror la parchetul de pe langa curtea de apel ori la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, au obtinut calificativul «foarte bine» la ultimele 3 evaluari, nu au fost niciodata sanctionati disciplinar si au o vechime in functia de judecator sau procuror de cel putin 15 ani.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi si art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitatii legii civile.

Curtea constata ca in speta dedusa judecatii autorul exceptiei a fost sanctionat disciplinar in anul 2001, fiindu-i aplicata sanctiunea disciplinara a diminuarii indemnizatiei de incadrare lunara cu 15% pe o perioada de 3 luni. Comisia de organizare a concursului de promovare in functia de judecator la ICCJ organizat in perioada 7 ianuarie – 31 mai 2013 a respins cererea judecatorului in cauza de inscriere la concurs, deoarece nu a indeplinit conditia prevazuta de textul legal contestat referitoare la inexistenta sanctiunilor disciplinare. Ulterior, Plenul CSM a respins contestatia formulata impotriva hotararii comisiei de organizare a concursului. Drept urmare, impotriva hotararii dispuse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost formulat recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal, cadru procesual in care a fost invocata prezenta exceptie de neconstitutionalitate.

In ce priveste critica fundamentata pe incalcarea principiului egalitatii in drepturi, Curtea constata ca, din punct de vedere juridic, nu poate fi pus semnul egalitatii intre judecatorii si procurorii care promoveaza in functii de executie ori de conducere la nivelul tribunalelor/curtilor de apel si, respectiv, cei care promoveaza in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Dimpotriva, situatiile obiectiv diferite in care acestia se afla justifica si chiar impun instituirea unui tratament diferentiat. In caz contrar nu ar putea fi sustinute niciun fel de deosebiri ce tin de conditiile pe care legiuitorul le gaseste oportune in vederea promovarii. De altfel, Curtea in jurisprudenta sa, a statuat ca „alegerea libera a profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca nu poate fi interpretata in sensul ca orice persoana, oricand poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricarui loc de munca fara a avea pregatirea si calificarea corespunzatoare ori fara a face dovada ca a obtinut avizul, autorizatia sau atestatul, in cazul in care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe langa absolvirea studiilor ori calificarea necesara, si acest lucru” (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 545/2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 85 din 25 ianuarie 2005).

Cu privire la semnificatia principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 1/1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 69 din 16 martie 1994, ca „principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice”.

De asemenea, art. 16 din Constitutie „vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui” (Decizia nr. 53/2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 224 din 3 aprilie 2002).

In concluzie, Curtea constata ca fundamentarea exceptiei de neconstitutionalitate din perspectiva afectarii art. 16 din Constitutie este neintemeiata.

In ce priveste critica referitoare la incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala retine ca, asa cum a aratat mai sus, legiuitorul, in limitele marjei de apreciere de care se bucura, este liber sa impuna astfel de conditii ce tin de promovarea ca judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. De aceea, ratiunile justificate de necesitatea constituirii unei instante supreme din judecatori asupra carora nu poate plana niciun fel de suspiciune cu privire la cariera lor profesionala reprezinta un mijloc de consolidare a statului de drept. Cu toate acestea, criteriile avute in vedere de noua reglementare trebuie sa se supuna, asemeni oricarei legi, exigentelor impuse de principiul neretroactivitatii legii civile, intrucat, potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutie, „Legea dispune numai pentru viitor […].” De aceea, legiuitorul este obligat ca, in activitatea de legiferare, sa respecte principiul neretroactivitatii legii (cu singura exceptie permisa, cea a legii penale sau contraventionale mai favorabile).

Fara indoiala ca, de la data aparitiei sale, Legea nr. 303/2004 se aplica tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul sau.

Alta este situatia in care persoana interesata a fost sanctionata disciplinar anterior aparitiei normei criticate. Din aceasta perspectiva aplicarea sanctiunii disciplinare reprezinta un act uno ictu ale carei efecte s-au stins, s-au epuizat in momentul respectiv. Prin urmare, constituie un fapt complet realizat care nu mai poate produce alte consecinte juridice in afara celor expres prevazute la acea data. Or, in absenta unor astfel de norme, activarea ulterioara a unor efecte cu continut prohibitiv capata semnificatia incalcarii principiului neretroactivitatii legii civile, intrucat, prin natura sa, o sanctiune disciplinara, odata aplicata, nu poate produce alte consecinte si efecte viitoare, cu exceptia celor prevazute in momentul dispunerii ei. In caz contrar, conduita legiuitorului infrange si cerinta previzibilitatii normei juridice.

Asa fiind, desi legea noua poate dispune cu privire la consecinte si efecte nerealizate susceptibile de executare continua/succesiva, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, inainte de intrarea ei in vigoare, au dat nastere sau, dupa caz, au modificat sau au stins o situatie juridica, ori cu privire la efecte pe care acea situatie juridica le-a produs inainte de aceeasi data. Prin urmare, abaterea disciplinara savarsita anterior aparitiei Legii nr. 303/2004 reprezinta, din perspectiva conflictului de legi civile in timp, facta praeterita, realizata in intregime inainte de intrarea in vigoare a legii noi si pentru care, daca s-ar aplica o lege ulterioara ar insemna sa i se atribuie efect retroactiv. De aceea, daca legea creeaza o situatie juridica noua, ea nu ar putea sa prevada ca noua situatie juridica s-a nascut din fapte anterioare intrarii sale in vigoare.

In consecinta, avand in vedere si dispozitiile art. 4 teza finala referitor la Derularea carierei, din Expunerea de motive a Cartei Europene privind Statutul Judecatorilor de la Strasbourg, 8-10 iulie 1998, potrivit caruia ceea ce este de temut este judecatorul blocat in mod ilegitim in promovare, Curtea urmeaza a admite prezenta exceptie de neconstitutionalitate din perspectiva criticilor fundamentate pe incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece prevederile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt constitutionale in masura in care sintagma „nu au fost niciodata sanctionati disciplinar” vizeaza numai abaterile disciplinare comise dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 303/2004.

Ca atare, Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si constata ca sintagma „nu au fost niciodata sanctionati disciplinar” este constitutionala in masura in care dispune numai cu privire la abaterile disciplinare savarsite dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 303/2004.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close