Unele prevederi din Legea profesiei de avocat declarate neconstitutionale
In Monitorul Oficial nr. 521 din 14 iulie 2014 a fost publicata Decizia nr. 297/2014 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 17 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 se refera la primirea in profesia de avocat, nefacand distinctie intre avocatii cu drept de exercitare a profesiei si cei incompatibili. Astfel, primirea in profesia de avocat desemneaza dreptul de a valorifica examenul sau interviul pe care candidatul il sustine. Nu exista nicio distinctie relevanta intre persoanele care au promovat examenul de primire in profesia de avocat si sunt in situatia de incompatibilitate, respectiv persoanele inscrise pe tabloul avocatilor suspendati, incompatibili. Ambele categorii sunt in situatia de incompatibilitate, ambele categorii au avut ca si conditie de primire in profesia de avocat examenul (interviul pana la modificarea legii). Nu exista nicio o justificare obiectiva care sa urmareasca un scop legitim pentru impunerea acestei interdictii, textul criticat fiind, astfel, discriminatoriu.
De asemenea, impunerea termenului de doua luni de la data emiterii deciziei de primire in profesia de avocat, in vederea inlaturarii incompatibilitatii, incalca dreptul la incadrarea in munca (dreptul de a valorifica un examen) in conditii de egalitate a cetatenilor care ocupa functii de demnitate publica, pe o perioada determinata. Cetatenii aflati in functii de demnitate publica numiti pe o perioada determinata, care promoveaza examenul de primire in profesia de avocat (interviu pana la modificarea legii), se afla in situatia fie de a demisiona din functia publica incompatibila cu profesia de avocat, fie de a pierde valorificarea examenului de primire in profesia de avocat. Cetatenii care exercita o functie de demnitate publica pe o perioada determinata, fara posibilitatea intreruperii temporare a mandatului, pentru a valorifica examenul de primire in profesia de avocat sunt dezavantajati fata de acei cetateni care au aceasta posibilitate legala. Solutia echitabila si legala, care sa corespunda principiului egalitatii si nediscriminarii, ar fi ca in aceste cazuri termenul obligatoriu de 2 luni sa curga din momentul expirarii mandatului de demnitate publica.
Curtea, examinand exceptia de neconstitutionalitate, observa ca, potrivit art. 17 din Legea nr. 51/1995, primirea in profesia de avocat se realizeaza in baza unui examen organizat de Uniunea Nationala a Barourilor din Romania. De asemenea, inainte de modificarile survenite prin Legea nr. 270/2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 872 din 28 decembrie 2010, potrivit art. 16 din lege, la cerere, putea fi primita in profesie, cu scutire de examen, persoana care era titularul diplomei de doctor in drept sau persoana care a indeplinit functia de judecator, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel putin 10 ani cu conditia de a nu-i fi incetat activitatea din motive disciplinare care il fac nedemn pentru profesia de avocat, acesta fiind si cazul autorului exceptiei de neconstitutionalitate. Totodata, dispozitiile art. 15 si art. 16 din Legea nr. 51/1995 reglementeaza incompatibilitatile si compatibilitatile in exercitarea profesiei de avocat.
Curtea observa ca, desi, in cazul avocaturii incompatibilitatea este indisolubil legata de exercitarea efectiva a acestei profesii, efectul constatarii starii de incompatibilitate este diferit in functie de momentul in care aceasta intervine. Astfel, daca incompatibilitatea intervine dupa primirea in profesie, ca efect al constatarii acestei stari, astfel cum s-a aratat, persoanele in cauza sunt trecute pe tabloul avocatilor incompatibililor, in vreme ce in cazul in care starea de incompatibilitate este chiar efectul primirii in profesia de avocat, persoana nerenuntand la functia detinuta anterior, in termen de doua luni de la emiterea deciziei de primire in profesie, ca efect al constatarii acestei stari persoanei in cauza i se aplica o veritabila sanctiune, acea a excluderii din profesie.
Asa fiind, Curtea observa ca pentru persoane aflate in situatii analoage – persoane primite in profesie de avocat care se afla intr-o stare de incompatibilitate – se instituie un tratament juridic diferit. Curtea retine ca scopul urmarit de legiuitor este acela de a crea o independenta efectiva a avocatilor in exercitarea profesiei lor, prin evitarea existentei unor influente de natura sa creeze suspiciuni referitoare la desfasurarea corecta a actului de justitie, ceea ce reprezinta un scop legitim.
Referitor la existenta unui raport de proportionalitate rezonabil intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia, Curtea retine ca, in esenta, principiul proportionalitatii impune ca mijloacele utilizate sa ramana in limitele a ceea ce este adecvat si necesar pentru atingerea scopului avut in vedere. De asemenea, Curtea considera ca in evaluarea proportionalitatii este relevant daca obiectivul urmarit ar putea fi indeplinit prin mijloace mai putin discriminatorii decat cele folosite.
Curtea apreciaza ca scopul urmarit putea fi atins prin trecerea, din oficiu sau la cerere, a avocatilor aflati in stare de incompatibilitate la data primirii in profesie pe tabloul avocatilor incompatibili, astfel cum, de altfel, se intampla cu acei avocati a caror stare de incompatibilitate survine dupa primirea in profesie.
Astfel, Curtea constata ca, prin instituirea, in cazul primei categorii de avocati, a obligatiei incetarii starii de incompatibilitate in termen de doua luni de la emiterea deciziei de primire in profesie, cu consecinta, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, a excluderii din profesie, constituie o veritabila sanctiune, care depaseste limitele a ceea ce este adecvat si necesar pentru atingerea scopului avut in vedere.
Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca, desi se circumscrie unui obiectiv legitim, mijloacele utilizate nu sunt proportionale cu scopul urmarit, contravenind astfel principiului nediscriminarii consacrat de prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1).
Ca atare, Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca sintagma „care trebuie rezolvata in termenul de doua luni de la emiterea deciziei” prevazuta in art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat este neconstitutionala.