CJUE: Revenirea avocatului in statul de origine dupa obtinerea titlului profesional in alt stat nu constituie o practica abuziva
Pentru resortisantii Uniunii, posibilitatea de a alege statul membru in care sa isi obtina titlul profesional si pe cel in care sa isi practice profesia este inerenta exercitarii libertatilor fundamentale garantate prin tratate.
Directiva privind stabilirea avocatilor [1] are ca obiect facilitarea exercitarii cu caracter permanent a profesiei de avocat (cu titlu independent sau salariat) intr-un alt stat membru decat cel in care s-a obtinut calificarea profesionala, profesia neputand insa fi exercitata decat sub titlul profesional din statul membru de origine. Directiva prevede ca autoritatea competenta din statul membru in care avocatul se stabileste il inregistreaza pe baza prezentarii unui certificat care atesta inregistrarea lui la autoritatea competenta din statul membru in care a obtinut titlul profesional [2].
Dupa ce si-au obtinut diploma universitara in drept in Italia, doi resortisanti italieni (domnii Angelo Alberto si Pierfrancesco Torresi) au obtinut o diploma universitara in drept in Spania. La 1 decembrie 2011, acestia au fost inscrisi ca avocati in tabloul Ilustre Colegio de Abogados de Santa Cruz de Tenerife (Baroul Santa Cruz de Tenerife, Spania). La 17 martie 2012, domnii Torresi au solicitat Consiliul Baroului Macerata (Italia) inscrierea lor [3] in „sectiunea speciala a tabloului avocatilor”. Aceasta sectiune include avocatii care detin un titlu profesional eliberat in alt stat membru decat Italia, dar care sunt stabiliti in aceasta tara.
Intrucat Consiliul Baroului Macerata nu s-a pronuntat in termenul stabilit, domnii Torresi au sesizat Consiglio Nazionale Forense (Consiliul Uniunii Nationale a Barourilor din Italia, denumit in continuare „CNF”) pentru ca acesta sa se pronunte cu privire la cererile lor de inscriere. Domnii Torresi sustin ca normele in vigoare nu prevad decat o singura conditie pentru inscriere, si anume prezentarea unui „certificat care sa ateste inregistrarea la autoritatea competenta a statului membru de origine” (in speta, Spania). Intrucat aceasta conditie a fost indeplinita in speta, domnii Torresi considera ca ar fi trebuit sa fie inscrisi pe lista.
CNF considera ca domnii Torresi nu pot sa invoce Directiva privind stabilirea avocatilor in cazul in care obtinerea titlului profesional in Spania are drept unic scop eludarea dreptului italian privind accesul la profesia de avocat si constituie astfel o exercitare abuziva a dreptului de stabilire. CNF intreaba, asadar, Curtea de Justitie daca autoritatile competente ale unui stat membru pot sa refuze, invocand un abuz de drept, inscrierea in tabloul avocatilor a resortisantilor nationali care, dupa obtinerea unei diplome universitare in tara lor, s-au deplasat in alt stat membru pentru a dobandi acolo calificarea profesionala de avocat si au revenit apoi in primul stat membru pentru a exercita in acesta profesia de avocat sub titlul profesional obtinut in cel de al doilea stat [4].
In hotararea pronuntata astazi, Curtea aminteste mai intai ca, pentru a facilita exercitarea cu caracter permanent a profesiei de avocat intr-un alt stat membru decat cel in care s-a obtinut calificarea profesionala, Directiva privind stabilirea avocatilor instituie un mecanism de recunoastere reciproca a titlurilor profesionale ale avocatilor migranti care doresc sa isi exercite profesia sub titlul profesional de origine. Legiuitorul Uniunii a intentionat astfel sa elimine disparitatile dintre conditiile de inregistrare nationale care se aflau la originea unor inegalitati si a unor obstacole in calea liberei circulatii. Directiva urmareste, asadar, sa realizeze o armonizare completa a conditiilor aplicabile in ceea ce priveste dreptul de stabilire al avocatilor.
Curtea a statuat deja ca prezentarea unui certificat care sa ateste inregistrarea in statul membru de origine este singura conditie pentru inregistrarea persoanei in cauza in statul membru gazda, pentru ca respectiva persoana sa poata profesa in acest stat membru sub titlul profesional din statul membru de origine [5].
Curtea subliniaza ca justitiabilii nu trebuie sa poata invoca in mod fraudulos sau abuziv normele Uniunii si ca un stat membru are dreptul sa ia orice masura necesara pentru a impiedica resortisantii sai sa eludeze in mod abuziv legislatia nationala. In aceasta privinta, Curtea aminteste ca constatarea existentei unei practici abuzive necesita un element obiectiv (si anume ca scopul urmarit de reglementarea Uniunii sa nu fi fost atins in pofida respectarii formale a acesteia) si un element subiectiv (si anume sa se constate ca exista intentia de a obtine un avantaj nejustificat).
Cu toate acestea, Curtea considera ca, in cadrul unei piete unice, posibilitatea resortisantilor Uniunii de a alege statul membru in care doresc sa isi obtina titlul profesional si pe cel in care intentioneaza sa isi practice profesia este inerenta exercitarii libertatilor fundamentale garantate prin tratate.
Deplasarea unui resortisant al unui stat membru, care detine o diploma universitara obtinuta in tara sa, intr-un alt stat membru pentru a dobandi titlul de avocat si revenirea sa ulterioara in tara sa pentru a exercita in aceasta profesia de avocat sub titlul profesional obtinut in celalalt stat membru reprezinta concretizarea unuia dintre obiectivele directivei si nu constituie o exercitare abuziva a dreptului de stabilire.
Nici faptul ca cererea de inscriere in tabloul avocatilor a fost prezentata la putin timp dupa obtinerea titlului profesional in statul membru de origine nu constituie un abuz de drept, intrucat directiva nu impune o perioada de experienta practica in statul membru de origine.
Curtea ajunge la concluzia ca deplasarea unui resortisant al unui stat membru care detine o diploma universitara in alt stat membru pentru a obtine in acesta calificarea profesionala de avocat si revenirea lui in tara sa sub titlul profesional dobandit in celalalt stat membru nu constituie o practica abuziva.
__________________________
[1] Directiva 98/5/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitarii cu caracter permanent a profesiei de avocat intr-un stat membru, altul decat cel in care s-a obtinut calificarea (JO L 77, p. 36, Editie speciala, 06/vol. 3, p. 24).
[2] Art. 3 alin. (2) din directiva.
[3] In conformitate cu articolul 3 din directiva.
[4] Intr-un astfel de caz, avocatul este obligat sa-si exercite activitatea in statul membru gazda sub titlul profesional din statul membru de origine, in conditiile in care acest titlu trebuie indicat in limba oficiala a statului membru de origine, in mod inteligibil si astfel incat sa se evite orice confuzie cu titlul profesional din statul membru gazda [art. 4 alin. (1) din directiva].
[5] A se vedea Hotararile din 19 septembrie 2006, Comisia/Luxemburg (cauza C-193/05) si Wilson (cauza C-506/04). A se vedea de asemenea comunicatul de presa nr. 76/06.
