Statutul politistului declarat partial neconstitutional
In Monitorul Oficial nr. 667 din 11 septembrie 2014 a fost publicata D.C.C. nr. 392/2014 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului.
Prevederile atacate au urmatoarea redactare:
Art. 59 alin. (2): Procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului de interne.
Art. 60 alin. (1): Aplicarea sanctiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor, dupa expirarea termenului de contestare, prevazut la art. 61 alin. (1).
Art. 62 alin. (3): Consiliile de disciplina isi desfasoara activitatea in baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (4) si (5) privind principiul separatiei puterilor in stat si cel al obligativitatii respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legii, art. 31 privind dreptul la informatie, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organica a statutului functionarilor publici si in art. 78 privind intrarea in vigoare a legii.
Curtea retine mai intai ca politistul este functionar public civil, cu statut special si ca politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice. In considerarea acestor prevederi legale, statutul sau juridic cunoaste elemente derogatorii de la dispozitiile generale care reglementeaza raporturile de munca,
Astfel, politistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia nastere, se executa si inceteaza in conditii speciale. De aceea, aspectele esentiale ce vizeaza cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se refera in mod intrinsec la statutul politistului, statut care este reglementat prin lege organica.
Raspunderea disciplinara se refera la modul de executare a raporturilor de serviciu si, in conditiile angajarii acestei raspunderi, este afectata executarea raportului de serviciu, putandu-se ajunge chiar la incetarea acestuia. De aceea, Curtea retine ca raspunderea disciplinara, tinand de statutul politistului, trebuie reglementata prin lege organica, respectiv Statutul politistului.
Or, dispozitiile legale criticate nu numai ca nu reglementeaza procedura disciplinara prealabila, aplicarea sanctiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplina, ci deleaga reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine. Asadar, se ajunge la situatia ca un aspect esential care vizeaza executarea si/sau incetarea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, in cazul de fata, nici macar nu a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, ceea ce este de natura sa confere un caracter iluzoriu posibilitatilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate de a se apara in mod eficient. In aceste conditii, persoana cercetata disciplinar nu cunoaste regulile dupa care se desfasoara procedura, avand in vedere ca actul administrativ nu este accesibil si deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinara trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate. Or, delegarea de atributii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica, acest gen de acte avand, de obicei, un grad sporit de schimbari succesive in timp.
Ca atare, Curtea admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului sunt neconstitutionale.
