Codul mondial al executarii silite – o simpla utopie sau o realitate foarte apropiata –
Editorial publicat in Curierul Judiciar nr. 9/2014
Prof. univ. dr. Ioan Les
Facultatea de Drept, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Membru in Consiliul Stiintific al Institutului International de Procedura Civila si Executare Silita, Uniunea Internationala a Executorilor Judecatoresti
Nasterea unui proiect temerar
Ideea elaborarii unui cod mondial al executarii silite in materie civila a fost evocata, pentru prima data, la cel de-al XIX-lea Congres al Uniunii Internationale a Executorilor Judecatoresti, care s-a desfasurat la Washington, in perioada 26-28 aprilie 2006. Tema Congresului international a fost: „Spre un Cod mondial al executarii: probe, masuri provizorii si conservatoare. Armonizarea procedurilor de executare intr-un spatiu judiciar fara frontiere”.
Raportul general prezentat la Congres de Bernard Menut, secretarul biroului UIEJ din acea perioada, a scos in evidenta imperativele ce impun adoptarea unui Cod mondial al executarii . intr-adevar, astfel cum se remarca si in Raport, in lumea de azi deplasarea debitorilor si a activelor lor dintr-o tara in alta se poate realiza cu multa usurinta si intr-un timp extrem de scurt. Este suficient doar sa avem in vedere usurinta cu care in lumea computerelor se pot realiza importante transferuri bancare pe cale electronica.
Pe de alta parte, elaborarea unui Cod mondial al executarii reprezinta nu doar un imperativ juridic, ci si unul economic. Aceasta deoarece dezvoltarea relatiilor economice si insasi cresterea economica nu se poate realiza decat in conditiile in care increderea intre parteneri se intemeiaza pe respectarea obligatiilor asumate pe cale contractuala si pe executarea intocmai si cu rapiditate a deciziilor judiciare. De aceea, regulile de executare silita trebuie sa fie bazate pe un set de principii si reguli comune. Altminteri, existenta unor diferentieri majore intre diferitele proceduri de executare poate genera veritabile „paradisuri de neexecutare” a deciziilor judecatoresti. De aceea, Codul mondial isi propune sa evite crearea unor asemenea „paradisuri de neexecutare” , in care s-ar putea refugia debitorii rau platnici.
Elaborarea unui Cod mondial al executarii s-a vadit necesara si datorita insuficientei instrumentelor juridice internationale in materia executarii silite. La data organizarii Congresului de la Washington erau in vigoare un numar de instrumente juridice redus si depasite, intr-o anumita masura, fata de imperativele juridice si economice actuale (Conventia de la Lugano nr. 592/1988 CE privitoare la competenta judiciara si la executarea deciziilor in materie civila si comerciala, Conventia de la Bruxelles din anul 1988 privitoare la competenta judiciara si executarea deciziilor in materie civila si comerciala, Conventia europeana privind drepturile omului si libertatilor fundamentale). intre timp, in spatiul judiciar al Uniunii Europene au fost adoptate unele instrumente juridice importante, destinate a facilita executarea deciziilor judiciare pronuntate in statele membre. Este suficient sa ne referim la Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somatie de plata; Regulamentul (CE) nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusa si la Regulamentul (CE) nr. 1215/2012 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala. Nu putem sa nu amintim, in contextul de fata, si adoptarea in anul 2004 a Regulamentului (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate.
Instrumentele juridice europene se intemeiaza pe dispozitiile art. 81 din Tratatul de la Roma care abiliteaza Consiliul sa adopte toate masurile care tin de domeniul cooperarii judiciare in materie civila si cu incidenta transfrontaliera, destinate sa asigure buna functionare a pietei interne. Or, printre aceste masuri un rol important revin celor privitoare la recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, inclusiv a hotararilor fara caracter judecatoresc.
Uniunea Europeana nu reprezinta insa un spatiu izolat intr-o lume in care circuitul valorilor materiale si spirituale este fara frontiere. intr-o lume a interdependentele cooperarea, iar nu izolarea este cea care poate genera progresul, prosperitatea si pacea natiunilor. De aceea, Uniunea Internationala a Executorilor Judecatoresti si-a propus elaborarea unui Cod mondial al executarii, care sa faciliteze valorificarea transfrontaliera a hotararilor pronuntate in statele membre ale comunitatii internationale.
in scopul elaborarii Codului, UIEJ a infiintat un Institut international de drept judiciar privat si de executare, cunoscut si sub denumirea de Institutul international de drept judiciar privat si executare „Jacques Isnard” (numele Presedintelui UIEJ in functie la data initierii proiectului de Cod mondial al executarii, in prezent presedinte onorific al Uniunii). El reprezinta o structura in cadrul Uniunii Internationale a Executorilor Judecatoresti si se afla sub autoritatea presedintelui acesteia, in prezent Leo Netten, o personalitate marcanta in domeniul executarii deciziilor judiciare. Consiliul stiintific al Institutului este alcatuit din profesori universitari (doi francezi, doi americani, un rus, un argentinian, un japonez, un german, un olandez, un roman si un thailandez), din inalti magistrati si specialisti in domeniul dreptului international privat. El este numit astfel incat sa reflecte actuala reprezentare geografica a UIEJ.
Proiectul Codului mondial de executare silita a fost definitivat cu prilejul reuniunii Consiliului stiintific, care a avut loc la data de 10 iulie 2014, la sediul Institutului Max Planck din Luxembourg (Max Planck Institute for International, European and Regulatory Procedural Law). El va fi supus aprobarii Congresului Uniunii Internationale a Executorilor Judecatoresti, care se va desfasura la Madrid la inceputul lunii iunie 2015. Proiectul a fost discutat la diferite reuniuni ale Consiliului stiintific, la congresele de la Marsilia si Cape Town, fiind agreat si de catre Comisia Europeana.
Scopul Codului mondial al executarii
Care este scopul Codului mondial al executarii? Este o intrebare fundamentala si la care se cuvine un raspuns transant, spre a nu se crea impresia falsa ca UIEJ si-a propus sa elaboreze un veritabil cod, care sa cuprinda reguli tehnice si obligatorii cu privire la toate formele si mijloacele destinate a conduce la valorificarea unor decizii judiciare sau nonjudiciare pe cale unei constrangeri exercitate printr-un mecanism international.
Principiile fundamentale ale dreptului international nici nu ar permite o atare abordare, caci materia executarii silite tine de suveranitatea fiecarui stat, iar un mecanism international de constrangere este exclus. Drept urmare, Proiectul de Cod nu face abstractie de o asemenea realitate. Pe de alta parte, diferentele culturale si economice dintre state nu pot fi nici ele ignorate. si nu in ultimul rand, statele nu sunt supuse unui singur sistem de drept, iar diferentele dintre dreptul continental si common law sunt uneori esentiale. in acelasi timp, lumea juridica nu se limiteaza la cele doua mari sisteme de drept la care ne-am referit, astfel ca si intre acestea pe de o parte si sistemele de drept traditionale, pe de alta parte, cum ar fi dreptul musulman, deosebirile sunt frapante.
Uniunea Internationala a Executorilor Judecatoresti este alcatuita, in prezent, dintr-un numar de organizatii profesionale nationale din peste 70 de tari din Europa, America, Asia si Africa. Dar, diferentele dintre sistemele juridice din tarile membre sunt semnificative, nu doar din punct de vedere al formelor de executare silita (procedurii executionale propriu-zise), ci si al modului de organizare a profesiei de executor judecatoresc. in majoritatea statelor membre ale UIEJ, profesia de executor judecatoresc este organizata pe baze liberale (Franta, Belgia, Olanda, Grecia, Suedia, Spania, Romania, Bulgaria, Moldova, Estonia, Letonia, Ungaria etc.). La nivel european, agentii de executare sunt organizati pe baze liberale intr-o proportie de 70%, iar la nivel mondial acest procent este de peste 64%. in ultimii ani tot mai multe tari, in special din spatiul Europei Centrale si de Est, au imbratisat statutul liberal al profesiei de executor judecatoresc. Exista insa multe state, chiar si europene (Austria, Germania, Finlanda, Portugalia etc.), in care executorii judecatoresti sunt functionari publici. Remarcam insa ca si in aceste tari se manifesta tendinte semnificative de adoptare a statutului liberal al profesiei de executor judecatoresc. in atare conditii, devine evident ca un Cod mondial al executarii nu-si propune reglementari cu caracter obligatoriu, ci un set de principii si reguli generale care prin universalitatea lor sa fie agreate de toate statele membre ale UIEJ.
Succesul unui asemenea Cod este previzibil si datorita metodologiei de lucru a Consiliului stiintific si mai ales instrumentelor juridice europene si internationale care i-au servit ca baza de pornire in realizarea obiectivului propus. Avem in vedere indeosebi documentele juridice europene mentionate mai sus, dar si Recomandarea nr. 17 din 9 septembrie 2003 a Comitetului ministrilor catre statele membre privind executarea hotararilor judecatoresti, precum si Recomandarea nr. 16 din 9 septembrie 2003 a aceluiasi Comitet de ministri privind executarea hotararilor judecatoresti in materie administrativa. De asemenea, Proiectul Codului mondial al executarii nu a ignorat nici principiile si regulile de procedura transnationale ale Institutului american de drept si ale UNIDROIT.
Continutul Codului mondial al executarii
Proiectul Codului mondial al executarii cuprinde un numar de 35 articole. El cuprinde cinci parti, care sunt consacrate: principiilor fundamentale, agentilor de executare, autoritatilor judiciare, regulilor generale privind masurile de executare silita si dispozitiilor generale privind masurile conservatoare.
Dupa cum se poate constata din simpla lectura a textelor ce compun Proiectul Codului mondial al executarii autorii acestuia pun accentul pe principiile fundamentale ale executarii si pe agentii si autoritatile care au abilitarea legala de a realiza executarea efectiva a deciziilor judiciare sau non judiciare. Proiectul lasa o marja mai mare de apreciere statelor in ceea ce priveste reglementarea formelor si modalitatilor concrete de executare silita.
In contextul de fata nu ne propunem o dezbatere ampla asupra continutului Proiectului, ci doar o sumara trecere in revista a conceptiei autorilor si a principiilor de baza ale acestuia.
Primele 16 articole din Proiect sunt consacrate principiilor fundamentale. Astfel, cum am remarcat deja, in forme mai mult sau mai putin apropiate, principiile fundamentale ale executari sunt reguli generale care sunt inspirate din diverse instrumente juridice internationale si general admise de legislatiile din tarile democratice.
In primul sau articol, Proiectul consacra un veritabil drept la executarea silita a titlurilor executorii. Textul este chiar intitulat „le droit fondamental à l’execution”. Iata continutul acestui text: „Orice creditor titular al unui titlu executoriu, judiciar sau extrajudiciar, are un drept de acces efectiv la executarea silita impotriva creditorului sau, in conditiile prevazute de lege si sub rezerva imunitatilor de executare prevazute de legile nationale si internationale. Acest drept este acordat fara discriminare si independent de cuantumul creantei” .
Un alt principiu important este acela conform caruia debitorul raspunde pentru datoriile asumate cu toate bunurile sale, indiferent unde acestea se afla (art. 2). Textul are o redactare de natura a permite executarea transfrontaliera a creantelor si de a asigura transparenta patrimoniala a debitorului.
Art. 3 din Proiectul Codului mondial al executarii ne ofera o definitie riguroasa a titlului executoriu. in Expunerea de motive a Proiectului se insista asupra imperativului ca toate legislatiile sa ofere definitii foarte riguroase a titlului executoriu spre a inlatura orice dubii si interpretari divergente. in conceptia Proiectului titlul executoriu este constituit de orice decizie data de tribunale, atunci cand ele au forta executorie, dar si „orice documente carora legea le confera forta executorie, in special, actele autentice, sentintele arbitrale si tranzactiile judiciare”.
Proiectul promoveaza si principiul conform caruia hotararile trebuie sa fie imediat executorii, fara ca beneficiarul lor sa fie nevoit sa recurga la alte proceduri judiciare. Principiul este inspirat din regula nr. 29 UNIDROIT si promovat de un numar importante de instrumente juridice europene.
Potrivit art. 6 din Proiect, executarea silita trebuie realizata de catre agentul de executare „cu diligenta si intr-un termen rezonabil”. Principiul este aproape unanim admis si nu are nevoie de explicatii suplimentare.
Alte principii fundamentale pe care le promoveaza proiectul se refera la accesul agentului de executare la informatii cu privire la averea debitorului, la suportarea cheltuielilor de executare, la orele in cadrul carora este admisa executarea, la concursul fortei publice la executare, la obligativitatea comunicarii prealabile a titlului executoriu si la transparenta patrimoniala. Am nota in acest context importanta pe care Proiectul, in concordanta cu instrumentele juridice internationale relevante, o acorda responsabilitatii statului in materie de executare silita. in adevar, potrivit art. 13 din Proiect, Statul este obligat sa garanteze participarea agentilor publici la executarea hotararilor, acordand organelor de executare tot sprijinul necesar si solicitat de acestia. Nerespectarea acestei obligati atrage dupa sine raspunderea statului.
in partea a II-a Proiectul cuprinde cateva dispozitii semnificative privitoare la agentii de executare si la executorii judecatoresti (art. 16-22). Primul principiu pe care Proiectul il promoveaza in aceasta materie este acela conform caruia „numai un agent de executare abilitat de Stat poate realiza o procedura de executare (…)”. in acel fel, Proiectul de Cod recunoaste un veritabil monopol de executare in favoarea agentilor abilitati de stat, formula ce beneficiaza de un anumit caracter de generalitate. Proiectul se refera insa frecvent atat la „agentii de executare”, cat si la „executorii judecatoresti”. Solutia este inevitabila datorita caracterului de universalitate a Codului. in adevar, astfel cum am remarcat, desi marea majoritate a agentilor de executare sunt executori ce exercita o profesie organizata pe baze liberale, exista inca state in care agentii de executare sunt functionari publici, in general functionari judecatoresti. Dar trebuie sa recunoastem ca exista si tari in care agentii de executare nu sunt functionari judecatoresti, ci fac parte din alte structuri ale autoritatilor publice, cum este cazul serifilor in SUA, Canada, Republica Sud Africana etc.
Potrivit Proiectului statutul agentilor de executare trebuie sa fie reglementat de stat, astfel incat sa garanteze calitatea actului de urmarire silita. De asemenea in Proiect se regasesc prevederi privitoare la obligatiile agentului de executare, deontologia profesiei si la raspunderea disciplinara a acestuia.
in partea a III-a Proiectului sunt determinate obligatiile care revin autoritatilor judiciare in materia executarii silite. Aceasta parte este intitulata ”autoritatile judiciare”, desi Proiectul nu contine decat trei articole care determina rolul judecatorului in executarea silita (art. 23-25). in esenta, Proiectul promoveaza principiul potrivit caruia litigiile nascute din procedurile de executare nu pot fi solutionate decat de catre un judecator.
Partea a IV-a a Proiectului este consacrata masurilor de executare silita (art. 26-33). Titlul acestei parti evoca, prin el insusi, faptul ca este vorba doar de unele dispozitii generale privitoare la masurile de executare silita. intr-adevar, in cuprinsul acestei parti a Proiectului sunt inserate cateva reguli privitoare la obiectul executarii silite, la imunitatea de executare silita, la proportionalitatea si flexibilitatea executarii silite, precum si la inadmisibilitatea executarii silite asupra persoanei debitorului. in opinia noastra, doua dispozitii din Proiect trebuie sa ne retina atentia in mod particular, desi ele sunt acceptate, adeseori, in dreptul executional. in primul rand, subliniem ca potrivit art. 28 din Proiect, orice masura de executare trebuie sa fie proportionala cu valoarea creantei; in caz de abuz, creditorul poate fi obligat la despagubiri. De asemenea, retinem ca, potrivit art. 29 din Proiect agentul de executare este obligat sa determine in mod autonom (independent) masurile de executare cele mai potrivite si care sa corespunda ”drepturilor creditorului si drepturilor fundamentale ale debitorului”. Textul scoate in evidenta, ca si alte dispozitii din Proiect, preocuparea majora a autorilor pentru a garanta echilibrul dintre creditor si debitor in cadrul tuturor procedurilor de executare silita.
Ultima partea a Proiectului este destinata masurilor conservatoare (art. 34-35). Primul articol din aceasta parte a Codului nu face altceva decat sa recunoasca dreptul creditorului la luarea unei masuri provizorii sau conservatoare. Acest drept este conditionat, in principiu, de existenta unor „circumstante pertinente” sau, in limbajul executional romanesc, a unor „motive temeinice”. in conceptia Proiectului asemenea masuri pot fi dispuse numai de catre un judecator [art. 35 alin. (1)]. De notat totusi faptul ca textul are un caracter extrem de general. Situatia este insa diferita in cazul in care creditorul se afla in posesia unui titlu executoriu; de data aceasta creditorul poate solicita luarea unor asemenea masuri, fara sa fie necesara autorizarea unui judecator. Ultimul articol din Proiect da dreptul judecatorului de a institui o procedura rapida pentru luarea unor masuri provizorii sau conservatoare.
Concluzii
Adoptarea unui Cod mondial al executarii silite reprezinta un demers juridic si stiintific deosebit de util pentru armonizarea legislatiilor nationale in materia atat de importanta si de actuala a executarii silite. Codul corespunde unui interes social si economic major, acela de a inlesni cooperarea internationala si circuitul valorilor materiale fara limite frontaliere.
Proiectul reprezinta un efort de sinteza a celor mai importante principii ale executarii silite, recunoscand, in acelasi timp, existenta unui veritabil drept al executarii silite. El introduce concepte noi in materie, asigura transparenta patrimoniala, realizeaza o armonizare a drepturilor creditorului cu acelea ale debitorului, incurajeaza executarea amiabila a creantelor, garanteaza statutul agentilor de executare si instituie dispozitii de natura a responsabiliza statul in realizarea intr-un termen rezonabil a procedurilor de executare silita.
Viitorul Cod mondial al executarii va trebui sa reprezinte si o sursa importanta de inspiratie pentru perfectionarea continua a legislatiilor nationale in materia executarii silite. Iar un asemenea deziderat este perfect realizabil, tinand seama de faptul ca Proiectul este rezultatul unei analize si sinteze a unor instrumente juridice nationale si internationale a caror valoare este incontestabila. Viitorul Cod poate constitui si o sursa interpretativa importanta a unor legislatii si un instrument util pentru toti executorii judecatoresti (agenti de executare).
Demersul de fata nu a urmarit decat o sumara prezentare si explicitare a Proiectului de Cod mondial al executarii. Nadajduim ca acesta va fi adoptat la Congresul din luna iunie 2015 a Uniunii Internationale a Executorilor Judecatoresti, dupa care va beneficia de o difuzare corespunzatoare la nivelul tuturor uniunilor nationale, dar si a altor autoritati nationale si internationale interesate.
