Taxele si bursele studentesti difera mult in Europa
Valorile taxelor de scolarizare, ale burselor si ale imprumuturilor acordate studentilor continua sa difere mult in Europa, potrivit unui raport publicat de reteaua Eurydice a Comisiei Europene. Raportul, care cuprinde date din 33 de tari europene, releva faptul ca sistemele de taxe au ramas relativ stabile pe continent, in pofida unor exceptii notabile.
Germania este singura tara care, recent, a eliminat taxele de scolarizare, in pofida faptului ca le-a introdus abia in 2007.
Estonia si-a modificat in mod semnificativ sistemul de finantare in 2014, stabilind o relatie intre taxe si rezultatele la invatatura: taxele se platesc doar de catre studentii care nu tin pasul cu studiile (adica, nu obtin numarul necesar de credite in fiecare an). In mod similar, taxele sunt legate de rezultatele slabe la invatatura si in alte tari, incluzand Republica Ceha, Spania, Croatia, Ungaria, Austria, Polonia si Slovacia.
Cele mai mari taxe de scolarizare in Europa se practica in Regatul Unit (Anglia), in urma unei resistematizari majore, in 2012, a sistemului sau de invatamant superior. Taxele nu sunt platite imediat, ci doar dupa absolvire, atunci cand castigurile studentilor depasesc un anumit prag – un model unic in Europa. Studentii din Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Ungaria, Olanda si Slovenia platesc, in avans, taxe relativ mari.
„Exista o necesitate stringenta ca in Europa accesul tinerilor nostri la invatamantul superior sa fie imbunatatit. Acest fapt nu ar insemna doar cresterea sanselor acestora de a obtine un loc de munca bun, ci si o impulsionare a economiilor noastre, care au nevoie de spiritul inovator si de creativitatea absolventilor talentati”, a declarat Androulla Vassiliou, comisarul european pentru educatie, cultura, multilingvism si tineret. „In cazul in care statele membre decid sa introduca taxe de scolarizare, ele ar trebui intotdeauna sa aiba la dispozitie masuri, incluzand acordarea de burse, pentru a asigura un acces egal la invatamantul superior pentru toti, in special pentru studentii din mediile nefavorizate.”
Raportul, intitulat „Sistemele nationale de taxe si de burse studentesti in invatamantul superior european 2014/2015”, evidentiaza o mare diversitate in ceea ce priveste numarul de studenti care platesc taxe in institutiile de invatamant superior finantate din fonduri publice. Un numar semnificativ de tari – Cipru, Danemarca, Germania, Grecia, Malta, Finlanda, Suedia, Regatul Unit (Scotia), Norvegia si Turcia – nu percep nicio taxa de scolarizare. La celalalt capat al scalei, toti studentii care urmeaza un program de licenta platesc taxe in noua tari [Republica Ceha, Olanda, Portugalia, Slovacia, Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor si Irlanda de Nord), Islanda, Liechtenstein].
In cele mai multe tari europene, doar un numar mic de studenti beneficiaza de sprijin sub forma de burse. In noua tari, toti (Cipru, Danemarca, Malta, Finlanda) sau o majoritate a studentilor [Luxemburg, Olanda, Regatul Unit (Scotia), Suedia, Norvegia] beneficiaza de burse. Islanda este singura tara care nu dispune de un sistem public de acordare de burse, desi acest subiect este in curs de dezbatere.
In 35 de sisteme de invatamant (unele tari au mai multe sisteme, de exemplu, BE, UK), bursele sunt acordate pe baza de necesitati financiare unor studenti sau tuturor studentilor (Danemarca, Finlanda si Suedia ofera burse universale studentilor la zi, cu conditia obtinerii unor rezultate minime la invatatura); 23 de sisteme ofera burse pe baza de merite, in urma unei evaluari a rezultatelor la invatatura. Aproape toate aceste sisteme combina bursele sociale cu cele de merit.
Imprumuturile acordate studentilor subventionate din fonduri publice au un rol semnificativ in sprijinirea studentilor in aproximativ jumatate dintre tarile cuprinse in raport. In mod similar, tot in aproximativ jumatate dintre tari, unele elemente ale sprijinului depind de circumstantele familiale generale, ele nefiind sub forma unor plati directe catre studenti, ci sub forma de avantaje fiscale pentru parinti sau de alocatii de familie.
Sursa: Comisia Europeana
