RIL promovat privind dreptul angajatului la preaviz si masura concedierii
Pe 31 octombrie 2014, procurorul general al Romaniei a promovat un recurs in interesul legii in materie civila cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 78 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), republicat raportat la dispozitiile art. 75 si art. 76 lit. b) din acelasi cod.
RIL-ul a fost ridicat in referire la urmatoarele probleme de drept:
I. Daca nerespectarea, de catre angajator, a dreptului angajatului la preaviz, in ipotezele expres prevazute de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat atrage nulitatea deciziei de concediere si a masurii concedierii;
II. Daca sanctiunea nulitatii deciziei de concediere si a masurii concedierii se aplica atunci cand, desi, in decizia de concediere nu este indicata durata preavizului, angajatorul face dovada ca acest preaviz a fost acordat angajatului.
In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la problemele de drept ce fac obiectul sesizarii.
I. Cu privire la prima problema, sanctiunea ce intervine atunci cand angajatorul, anterior emiterii deciziei de concediere pentru ipotezele prevazute de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, fie nu a acordat angajatului preavizul prevazut de lege, fie a acordat un preaviz mai mic decat cel prevazut de lege, contractele colective de munca sau contractele individuale de munca:
I.1. Intr-o prima opinie, se considera ca nerespectarea de catre angajator, a dreptului la preaviz, prevazut de lege in favoarea angajatului nu atrage sanctiunea nulitatii deciziei de concediere si a masurii concedierii, ci salariatul are dreptul la despagubiri pentru perioada de preaviz neacordata. In aceste ipoteze, s-a apreciat si ca incetarea contractului individual de munca intervine la expirarea perioadei de preaviz.
I.2. In a doua opinie, se considera ca nerespectarea dreptului la preavizul prevazut de lege in favoarea salariatului atrage nulitatea absoluta a masurii concedierii, indiferent daca, in decizia de concediere emisa, angajatorul a mentionat sau nu durata preavizului acordat.
II. Cu privire la cea de-a doua problema de drept, vizand aplicarea sanctiunii nulitatii deciziei de concediere si a masurii concedierii, atunci cand decizia emisa de angajator nu cuprinde mentiunea prevazuta de art. 76 lit. b) din Codul muncii republicat, privind durata preavizului, insa acesta face dovada ca a acordat salariatului preavizul, anterior emiterii deciziei:
II.1. Intr-o prima opinie, se considera ca decizia de concediere care nu cuprinde durata preavizului este lovita de nulitate absoluta, intrucat aceasta conditie este impusa, in mod imperativ, de art. 76 lit. b) din Codul muncii, republicat [fost art. 74 lit. b) din Codul muncii – in redactarea anterioara republicarii].
II.2. In a doua opinie, se considera ca decizia de concediere si masura concedierii nu sunt sanctionate cu nulitatea absoluta, daca angajatorul dovedeste ca a respectat conditia acordarii preavizului, chiar daca nu a mentionat acest aspect in cuprinsul actului emis.
Procurorul general sustine opiniile indicate la pct. I.2. si II.2. ca fiind in acord cu litera si spiritul legii, apreciind ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 76 lit. b) din Codul muncii, republicat, raportate la dispozitiile art. 78 din acelasi cod, lipsa, din cuprinsul deciziei de concediere, a mentiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sanctionata cu nulitatea deciziei si a masurii concedierii, atunci cand angajatorul face dovada ca a acordat salariatului, anterior emiterii deciziei, preavizul cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat.
— ♦ —
..
Lucrarea, elaborata in preajma unui important moment aniversar (la 28 martie 2012 se implinesc 150 de ani de la infiintarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie), este structurata in doua parti.
Prima parte cuprinde: legea de infiintare a instantei supreme, cu tot farmecul formularilor de odinioara (anul 1861); discursul dlui Constantin N. Brailoiu – Ministrul Justitiei la 1862 si discursul dlui Vasile Sturza – cel dintai Prim-presedinte al Curtii, tinute cu ocazia „instalarii Curtii”; lista presedintilor instantei supreme de la infiintare si pana in prezent; cuvantul actualului presedinte al Inaltei Curti prilejuit de acest moment aniversar.
Cea de-a doua parte este dedicata deciziilor pronuntate in recurs in interesul legii in cursul anilor 2010-2011.
.
.
.
.
.
