Cetatenii UE care merg in alt stat doar pentru a beneficia de ajutor social pot fi exclusi

feature photo

Curtea europeana a decis prin Hotararea in cauza Elisabeta Dano, Florin Dano/Jobcenter Leipzig ca cetatenii Uniunii inactivi din punct de vedere economic care se deplaseaza intr-un alt stat membru cu unicul scop de a beneficia de ajutorul social pot fi exclusi de la anumite prestatii sociale.

In Germania, strainii care intra pe teritoriul national pentru a obtine ajutorul social sau al caror drept de sedere decurge din unicul obiectiv al cautarii unui loc de munca sunt exclusi de la prestatiile asigurarii de baza („Grundsicherung”), care urmaresc in special asigurarea subzistentei beneficiarilor.

Sozialgericht Leipzig (Germania) este sesizat cu un litigiu intre doi resortisanti romani, doamna Dano si fiul sau Florin, pe de o parte, si Jobcenter Leipzig, pe de alta parte, care a refuzat sa le acorde prestatii ale asigurarii de baza [1]. Doamna Dano nu a intrat in Germania pentru a cauta un loc de munca si, desi solicita prestatiile asigurarii de baza rezervate persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, reiese din dosar ca ea nu se afla in cautarea unui loc de munca. Nu are nicio calificare profesionala si pana in prezent nu a exercitat o activitate profesionala nici in Germania, nici in Romania. Ea si fiul sau locuiesc cel putin din luna noiembrie 2010 in Germania, la o sora a doamnei Dano, care le asigura hrana. Doamna Dano primeste pentru fiul sau alocatie de stat pentru copii in cuantum de 184 de euro, precum si un avans din pensia alimentara in cuantum de 133 de euro pe luna. Aceste prestatii nu fac obiectul prezentei cauze.

Ca raspuns la intrebarile adresate de Sozialgericht Leipzig, Curtea statueaza prin hotararea sa de astazi ca, pentru a putea avea acces la anumite prestatii sociale (precum prestatiile germane ale asigurarii de baza), resortisantii altor state membre nu pot pretinde o egalitate de tratament cu resortisantii statului membru gazda decat daca sederea lor respecta conditiile Directivei „cetatean al Uniunii” [2].

In aceasta privinta, Curtea aminteste ca, potrivit directivei, statul membru gazda nu este obligat sa acorde o prestatie de asistenta sociala in timpul primelor trei luni de sedere.

Atunci cand durata sederii este mai mare de trei luni, dar mai mica de cinci ani (perioada aflata in discutie in prezenta cauza), directiva conditioneaza dreptul de sedere, printre altele, de faptul ca persoanele inactive din punct de vedere economic trebuie sa dispuna de resurse proprii suficiente. Directiva urmareste astfel sa impiedice cetatenii Uniunii care sunt inactivi din punct de vedere economic sa utilizeze sistemul de protectie sociala al statului membru gazda pentru a-si finanta mijloacele de existenta. Prin urmare, un stat membru trebuie sa aiba posibilitatea de a refuza acordarea de prestatii sociale unor cetateni ai Uniunii inactivi din punct de vedere economic care isi exercita libertatea de circulatie numai in scopul de a obtine beneficiul ajutorului social al unui alt stat membru desi nu dispun de suficiente resurse pentru a pretinde sa beneficieze de un drept de sedere; in aceasta privinta, fiecare caz individual trebuie examinat fara a lua in considerare prestatiile sociale solicitate. In aceste conditii, Curtea decide ca Directiva „cetatean al Uniunii” si Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate sociala [3] nu se opun unei reglementari nationale care exclude resortisantii altor state membre de la beneficiul anumitor „prestatii speciale in numerar de tip necontributiv” [4], desi ele sunt garantate resortisantilor nationali care se afla in aceeasi situatie, in masura in care acesti resortisanti ai altor state membre nu beneficiaza de un drept de sedere in temeiul directivei in statul membru gazda.

In sfarsit, Curtea aminteste ca Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate sociala nu reglementeaza conditiile de acordare a prestatiilor speciale in numerar de tip necontributiv. Intrucat aceasta competenta apartine legiuitorului national, acesta este competent si sa defineasca intinderea acoperirii sociale asigurate prin respectivul tip de prestatie. In consecinta, stabilind conditiile si intinderea acordarii prestatiilor speciale in numerar de tip necontributiv, statele membre nu pun in aplicare dreptul Uniunii, astfel incat Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu este aplicabila.

In ceea ce ii priveste pe doamna Dano si pe fiul sau, Curtea arata ca nu dispun de suficiente resurse, asa incat nu pot pretinde un drept de sedere in Germania in temeiul Directivei „cetatean al Uniunii”. In consecinta, ei nu se pot prevala de principiul nediscriminarii consacrat prin directiva si prin Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate sociala.

______________________________

[1] Este vorba, pentru doamna Dano, despre prestatia de subzistenta („existenzsichernde Regelleistung”), iar pentru fiul sau, despre alocatia sociala („Sozialgeld”), precum si despre participarea la cheltuielile de cazare si de incalzire.
[2] Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 si de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 56).
[3] Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala (JO L 166, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 82), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1244/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 (JO L 338, p. 35). Acest regulament nu se aplica asistentei sociale (a se observa ca aceasta notiune este mai restransa decat cea din Directiva „cetatean al Uniunii”). Totusi, el se aplica partial „prestatiilor speciale in numerar de tip necontributiv” care au totodata caracteristicile securitatii sociale si ale asistentei sociale si care sunt finantate exclusiv din contributii fiscale generale. In prezenta hotarare, Curtea de Justitie precizeaza ca principiul egalitatii de tratament consacrat de regulament se aplica acestor prestatii.
[4] Pentru Germania, regulamentul mentioneaza printre altele prestatiile care urmaresc garantarea mijloacelor de existenta in cadrul asigurarii de baza pentru persoanele aflate in cautarea unui loc de munca. Sozialgericht Leipzig a calificat prestatiile in cauza ca fiind „prestatii speciale in numerar de tip necontributiv”.

 

— ♦ —

.

Autoarea isi propune sa analizeze critic si comparativ, astfel dupa cum precizeaza de la bun inceput, implicatiile si efectele pe care le au hotararile celor doua mari jurisdictii europene in dreptul intern, Curtea de la Strasbourg si Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg, fiecare cu competente precis determinate ce isi pun pecetea asupra modului de interpretare si de aplicare a normelor juridice nationale in materia protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale, in special din punctul de vedere “al respectarii standardelor minime de garantare a principiului egalitatii si a dreptului la nediscriminare”.

.
.

 

.

carte recomandata

.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close