Scandal in UE din cauza politicilor economice

UELa criticile severe ale Angelei Merkel, principala promotoare a politicii de austeritate in Uniunea Europeana, la adresa Frantei si a Italiei, carora le-a cerut (mai degraba le-a chemat la ordin) sa ia masuri suplimentare vizand reformarea structurala a economiilor lor pentru a ajunge la deficite bugetare si cote de datorii conforme cu tratatele europene, reactia Parisului si a Romei a fost neasteptat de ferma.

Premierul francez Emanuel Valls i-a cerut Angelei Merkel ca “inainte de a privi in exterior, ar fi mai bine sa priveasca in propria tara”. La Forumul economic franco-ceh, de la Praga, Valls a subliniat – cu adresa evidenta la Germania si dna Merkel – ca Europa “nu poate fi redusa doar la constrangeri, la discipline aplicate fara flexibilitate, fara inteligenta si fara a tine cont de contextul exceptional de dificil in care se afla tarile noastre”.
Sandro Gozi, subsecretar de stat italian pentru Afaceri Europene, i-a sugerat Angelei Merkel sa se preocupe de cresterea pietei interne germane, de cresterea investitiilor germane in domeniul infrastructurii, al educatiei, cercetarii, aducandu-si astfel contributia mult-asteptata la cresterea economica in zona euro. “Guvernul italian nu si-a permis niciodata sa dea note unei tari membre a Uniunii Europene, motiv pentru care cere Germaniei sa manifeste acelasi respect”, a subliniat oficialul italian.
Sustinatorii ferventi ai austeri­tatii dau replici dure adeptilor keynesismului. În aceste zile continua si nu sunt deloc semne ca ar putea inceta batalia intre liderii europeni, in sanul institutiilor europene, intre tentatia de renuntare la rigoare in conturile publice, intre pofta de a alege costisitoarea relansare economica pe de o parte si adeptii austeritatii, partizanii marilor echilibre bugetare, ai redu­cerii cu orice pret a deficitelor si datoriilor.
A fost o vreme cand toata lumea (europeana – n.n.) dadea totala crezare primilor invingatori in aplicarea politicilor de austeritate, avand-o port-drapel pe dna Angela Merkel, alaturi de care acum se afla cei invinsi, prioritar tarile latine, ce abia isi trag sufletul sub povara datoriilor, unele in pragul colapsului financiar. Iata, insa, ca ceva mai recent au aparut situatii noi, ce contrazic eficacitatea vechilor solutii. Vesti noi, suparatoare, au inceput sa contrazica certitudinile.
“Cresterea zero ameninta zona euro, in ciuda politicilor monetare laxe… Deflatia bate la usa. Ceva trebuie sa se schimbe in politica economica”, sublinia recent un inalt functionar francez de la Comisia Europeana (care a dorit sa-si pastreze anonimatul), citat de publicatia “L’Expansion”. O aliniere keynesiana ar permite relansarea investitiilor, adauga functionarul citat.
Dar domnia sa, un fin diplomat, spune analistul de la “L’Expansion”, nu a precizat esentialul: astrul german a inceput sa straluceasca mult mai slab… aproape deloc. Dupa un recul al Produsului sau Intern Brut in perioada aprilie-mai (-0,1%), Germania evita la mustata intrarea in recesiune gratie unei biete cresteri economice de 0,1% in cel de-al treilea trimestru. Partenerii sai europeni, serios slabiti economic, si-au redus comenzile la puternicele intreprinderi exportatoare germane, iar tarile emergente – de la care era asteptata preluarea stafetei de la clientii istorici – au inceput sa-si produca ele insele masinile-unelte teribile ce purtau eticheta “made in Germany”.
Pe acest fond, in birourile de la Comisia Europeana si Parlamentul European, in capitalele unora dintre membrii Uniunii Europene, a aparut tot mai vizibila tentatia de a folosi diversele reuniuni, sesiuni pentru “a pune putin vin interventionist in apa plata a rigorii” (expresia apartine analistilor de la “L’Expansion”). Sesiunile noului Parlament European constituit in urma alegerilor din 25 mai a.c., dezbaterile furtunoase ce au avut loc la desemnarea presedintelui Comisiei Europene si la alcatuirea structurii Comisiei au fost teatrul exprimarii cererilor insistente de a se adopta politici economice, masuri care sa stimuleze – concomitent cu o rigoare bugetara – relansarea cresterii economice, a investitiilor si crearea locurilor de munca.
Asa cum se stie, promotorii cei mai activi ai unor astfel de politici europene sunt Franta, Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda, tari est-europene membre ale UE, tari ce continua sa se lupte cu efectele dezastruoase ale crizei economice si financiare declansate in 2008, in primul rand cu deficite bugetare mult mai mari decat limita europeana admisa de 3% din PIB, dar si cu datorii considerabile.

Care este, in acest moment, reactia adeptilor rigorii extreme?

Parca desprinsi de realitatile europene ce persista nu de ieri, ci mai ales de azi, Eurogrupul, reunit luni la Bruxelles, a cerut Frantei – in acord cu analiza deja facuta de Comisia Europeana a bugetului francez – sa ia “masuri suplimentare pentru reducerea deficitului structural, ale carui cifre nu sunt conforme cu normele Pactului de Stabilitate european“.
Inca din 2013, ministrii de Finante europeni, membri ai Eurogrupului, cerusera Frantei sa-si reduca deficitul cu 0,8% atat in 2014, cat si in 2015. Parisul nu l-a redus anul acesta decat cu 0,1% si mizeaza doar pe 0,3% anul viitor.
Cifre ce expun Franta la sancti­uni din partea Comisiei Europene. Un tratament similar a fost aplicat si Italiei. I-au ordonat ca in 2015
sa-si reduca deficitul structural. Cum? Printr-o reteta verificata, dar cu consecinte catastrofale in alte state: sa opereze noi “taieri” la unele capitole din buget, astfel incat in 2015 sa fie redus cu 0,5%. Cu mult mai mult decat cifra stabi­lita in comun acord cu Comisia Europeana – 0,1 %. Guvernul italian considera insa inacceptabila aceasta “recomandare”.

Angela Merkel cere insistent Frantei si Italiei “sa-si faca temele” 

Fara indoiala, recunosc chiar analistii politici germani, mai ales din ratiuni de politica interna, Angela Merkel a ales exact ajunul realegerii sale la conducerea Uniunii Crestin- Democrate pentru a face un exces de zel: a cerut public Parisului si Romei sa opereze mai multe reforme pentru a-si pune bugetul in conformitate cu normele europene.
Corespondenti ai presei straine la Berlin au interpretat fara retinere modul sever in care dna Merkel s-a adresat Frantei si Italiei – intr-un interviu acordat ziarului conservator “Die Welt – drept un fel de “chemare la ordin”, considerand ca ceea ce s-a facut deja “nu este suficient”. Mesajul sau – de o fermitate iesita din comun – a avut, in opinia unor comentatori, scopul de a da asigurari delegatilor crestin-demo­crati care urmau sa-si dea votul in favoarea ei la conducerea partidului ca nu intentioneaza sa permita Parisului si Romei sa-si incetineasca ritmul si profunzimea reformelor lor structurale si bugetare.

Sursa: Curierul National

 

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close