Unele aspecte legale referitoare la secţiile de votare pentru alegerile prezidenţiale

 

 

Prof.dr. Gheorghe Iancu

Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti

1. Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României[1] stabileşte că alegerile pentru desemnarea şefului statului român se desfăşoară în circumscripţii şi secţii electorale, organizate în unităţile administrativ‑teritoriale ale României, sub conducerea birourilor şi a oficiilor electorale constituite pentru alegerea deputaţilor şi a senatorilor.

De principiu, regulile privind circumscripţiile şi secţiile electorale referitoare la alegerile parlamentare sunt aplicabile şi alegerilor prezi­denţiale, cu unele completări.

Astfel, numai pentru alegerile prezidenţiale pot fi organizate secţii de votare speciale, de regulă, în gări, aerogări, autogări şi în campusuri universitare. De asemenea, pe lângă misiunile diplomatice şi consulare ale României se pot organiza una sau mai multe secţii de votare pentru alegătorii care se află în străinătate la data votării, precum şi alte secţii de votare, dar cu acordul Guvernului din statul respectiv.

Delimitarea secţiilor de votare se face de către primari, în termen de cel mult 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii de Guvern privind stabilirea datei alegerilor, cu sprijinul structurilor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pe baza criteriilor stabilite prin hotărâre de Guvern. Numerotarea secţiilor de votare se stabileşte de către prefect, cu sprijinul primarilor, a secretarilor unităţilor adminis­trativ‑teritoriale şi a structurilor teritoriale specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în termen de 5 zile de la data delimitării secţiilor de votare sau a stabilirii secţiilor de votare speciale, într‑o ordine alfabetică şi se comunică Autorităţii Electorale Permanente. Delimitarea şi numero­tarea secţiilor de votare se aduc la cunoştinţă publică, în termen de cel mult 25 de zile înainte de data votării, prin publicaţii care trebuie să cuprindă locul de desfăşurare a votării.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 370/2004: „organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor”.

Rezultă că, doar de principiu, sunt aplicabile aceleaşi reguli privind stabilirea numărului, delimitarea şi numerotarea circumscripţiilor electo­rale şi a secţiilor de votare, reglementate pentru alegerile parlamentare.

Deosebirea faţă de alegerile prezidenţiale constă în faptul că desemnarea parlamentarilor se face la nivelul colegiilor uninominale, iar cea a Preşedintelui României se face la nivel de ţară, ca o sinteză a voinţei întregului corp electoral. În aceste condiţii, Preşedintele României este reprezentant al poporului român. Pe cale de consecinţă, pentru alegerea Preşedintelui României este firesc că nu este reglementată o normă de reprezentare. De asemenea, faţă de scopul alegerilor prezidenţiale, care este cel pentru desemnarea şefului de stat, nu este necesară constituirea de colegii uninominale.

Alegerea Preşedintelui României se desfăşoară pe baza aceluiaşi Registru electoral şi, de principiu, a aceloraşi liste electorale, pe baza cărora se desfăşoară alegerile parlamentare, motiv pentru care regulile referitoare la acestea din urmă sunt valabile şi pentru alegerea Preşedintelui României.

Înscrierea alegătorilor în listele electo­rale permanente se face, potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 35/2008, pe baza principiului domiciliului, iar în cazul în care acest principiu nu poate fi utilizat, înscrierea alegătorilor se face în ordinea lor alfabetică, dar cu avizul biroului electoral judeţean, care este comunicat Autorităţii Electorale Permanente. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 370/2004, modificată şi completată, listele electorale permanente cuprind cetăţenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta de 18 ani până în data alegerilor inclusiv. Aparent, ar putea fi invocată o contradicţie între cele două texte de lege, dar, în realitate, la o atentă analiză, existenţa contradicţiei nu se poate susţine. Astfel, cele două texte de lege se completează în sensul că cetăţenii români pot vota doar dacă îndeplinesc trei condiţii democratice constituţionale, şi anume: domiciliul în ţară, cetăţenia română şi vârsta de 18 ani împliniţi până la data votării, inclusiv.

Cât priveşte prima condiţie, ea rezultă cu prisosinţă din dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Lege, conform cărora listele electorale permanente se întocmesc pe comune, oraşe şi municipii, după caz, şi cuprind pe toţi alegătorii care domiciliază în comuna, oraşul sau municipiul pentru care ele au fost întocmite. Desigur că, din acest text şi din altele din cuprinsul aceleiaşi Legii, nu se poate trage concluzia că dispoziţiile în cauză se referă la comunele, oraşele sau municipiile din alte state, fie ele şi membre ale Uniunii Europene. În altă ordine de idei, credem că de lege ferenda ar fi necesară clarificarea conţinutului dispoziţiilor mai sus citate, pentru eliminarea multiplelor posibilităţi de interpretare.

În sensul celor susţinute s-a pronunţat şi Curtea Constituţională care a decis că un asemenea tip de reglementare încalcă principiul securităţii juridice, consacrat implicit în art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie[2], precum şi obligaţia ca textele de lege să fie predictibile şi clare.

Listele electorale permanente sunt puse la dispoziţia primarilor, în mod gratuit şi tipărite, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, care le selectează şi le prelucrează, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor. Aceste liste sunt semnate de către primar, de secretarul unităţii adminis­trativ‑teritoriale şi de şefii structurilor teritoriale specializate ale Ministe­rului Administraţiei şi Internelor. Un exemplar al listei se păstrează de primar, iar un al doilea se trimite judecătoriei în a cărei rază teritorială se află localitatea pentru care aceasta a fost întocmită.

Actualizarea listelor electorale permanente se face de către primari, împreună cu serviciul teritorial specializat al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Alegă­torii au dreptul să le consulte, iar primarii au obligaţia de a le pune la dispo­ziţia lor. Ca urmare a consultării făcute, alegătorii pot formula plângeri împotriva înscrierilor greşite, a erorilor din liste sau a refuzului de a se permite verificarea înscrierilor în liste. Plângerile se depun la primar şi se soluţionează de către acesta, prin dispoziţie, în termen de cel mult 3 zile de la data înregistrării. Împotriva dispoziţiilor pronunţate de primar se poate face contestaţie la judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază alegătorul, care se soluţionează în cel mult 3 zile de la înregistrare. În urma pronunţării dispoziţiilor şi a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, primarii transmit modificările din listele elec­torale per­manente structurilor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Cu cel puţin 5 zile înainte de data alegerilor, structurile teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor tipăresc şi pun la dispoziţia primarilor 3 exemplare ale copiilor listelor electorale permanente, actua­lizate, care sunt semnate de primari, de secretarul unităţii adminis­trativ‑teri­toriale şi de şefii structurilor specializate ale Ministerului Admi­nistraţiei şi Internelor.

Copiile listelor electorale permanente cuprind datele din listele electorale permanente, la care se adaugă o rubrică destinată semnăturii alegătorului, dată după ce acesta şi‑a exprimat opţiunea politică la urne. Pe aceste liste se votează în ziua destinată acestui scop. Copiile listelor electorale permanente se predau de primari, în două exemplare, birourilor electorale ale secţiilor de votare, cu două zile înainte de ziua votării, iar un al treilea se păstrează de primar. Even­tualele neconcordanţe dintre listele electorale permanente şi copiile listelor electorale permanente se soluţionează, de-îndată, de către primari, prin dispoziţie, pe baza datelor cuprinse în listele electorale per­manente şi nu în copiile lor. Orice modificare a listei electorale perma­nente trebuie operată în copiile listelor electorale permanente, motiv pentru care se comunică, în scris, de către primar, biroului electoral al secţiei de votare.

Alături de listele electorale permanente şi copiile acestora, care au regimuri legale electorale diferite, O.U.G. nr. 95/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României[3], prevede întocmirea unor tabele cuprinzând: alegătorii care au fost omişi din copia listelor electorale permanente, membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare, persoanele însăr­cinate cu menţinerea ordinii şi care nu sunt înscrise în copiile listelor elec­torale permanente din acea secţie de votare, alegătorii care în ziua votării se află în altă unitate administrativ‑teritorială decât cea de domi­ciliu şi alegătorii care votează la secţiile de votare din străinătate. Exis­tenţa unei asemenea reguli înlătură listele electorale suplimentare utilizate în cadrul alegerilor parlamentare.

2. Corelarea prevederilor art. 12 alin. (3) cu cele ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 370/2004[4], republicată, poate ridica câteva probleme de soluţionat pentru ca în practica aplicării lor să nu apară inconsecvenţe şi perturbări ale organizării şi desfăşurării alegerilor prezidenţiale.

Astfel, potrivit prevederilor art. 12 alin. (3) din lege, organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate sunt în sarcina ministrului afacerilor externe, iar ordinul emis în acest scop se publică în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor prezidenţiale.

Prevederile de mai sus sunt reglementări speciale în domeniul alegerilor prezidenţiale. În alte cuvinte, pentru secţiile de votare din străinătate, dispoziţiile art. 12 alin. (3) din lege sunt speciale în raport cu celelalte prevederi referitoare la secţiile de votare organizate şi numerotate în ţară, operaţiuni electorale care se realizează de cu totul alte structuri statale şi au un regim legal electoral diferit.

Din conţinutul prevederilor de mai sus rezultă cu prisosinţă faptul că nu contează momentul în care este emis ordinul în cauză de către ministrul afacerilor externe, ceea ce este obligatoriu şi contează este publicarea acestuia în termenul de 15 zile de la data intrării sale în vigoare. Ca urmare, este posibilă emiterea unui asemenea ordin şi între cele două tururi de scrutin ale alegerii prezidenţiale.

O asemenea interpretare a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din lege, ar putea apărea în contradicţie cu dispoziţiile art. 54 alin. (1) din lege, ceea ce nu poate rezulta la o analiză mai atentă. Astfel, al doilea tur de scrutin are loc în două săptămâni de la primul tur de scrutin, în aceleaşi secţii de votare şi circumscripţii electorale, sub conducerea aceloraşi birouri electorale şi pe baza aceloraşi liste de alegători de la primul tur. Prevederile art. 54 alin. (1) din lege constituie o reglementare generală pentru toate secţiile de votare, inclusiv pentru cele din străinătate, cu condiţia ca pentru aceste din urmă secţii electorale să nu existe reglementări speciale.

În cazul secţiilor electorale organizate şi numerotate în străinătate există prevederi speciale în art. 12 alin. (3) din lege, reglementări care trebuie aplicate în cazul acestor tipuri de secţii electorale. Ca urmare, pentru înfiinţarea sau mărirea numărului secţiilor electorale în străinătate, nu este posibilă aplicarea reglementării din art. 54 alin. (1) din lege, ci a celor din art. 12 alin. (3) din aceeaşi lege.

3. În cazul în care o asemenea interpretare forţată nu ar fi acceptată, ar putea exista posibilitatea măririi numărului secţiilor de votare din străinătate, între primul şi cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului.

Adoptarea în acest caz a unei legi nu ar fi posibilă, pentru că procedura legislativă se desfăşoară într-o perioadă lungă de timp, iar pentru alegerile de orice fel trebuie să fie reglementate şi utilizate termene scurte sau foarte scurte, specifice regulilor referitoare la alegeri.

Singura soluţie este emiterea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, pentru că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Astfel, există o situaţie extraordinară de netăgăduit, a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar urgenţa nu poate fi pusă sub semnul întrebării. De altfel, considerăm că, înfiinţarea de noi secţii de votare în străinătate prin mărirea numărului celor deja înfiinţate constituie aproape singura soluţie care ar putea să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile constituţionale mai sus citate.

În acelaşi timp, prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului nu ar fi încălcate nici dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie. Astfel, în cazul deja prezentat, prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului nu este adoptată în domeniul legilor constituţionale, nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi în acelaşi timp vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Singura problemă ar putea fi aceea referitoare la afectarea drepturilor electorale. În cazul nostru, nu numai că nu sunt afectate drepturile electorale, ci măsura măririi numărului de secţii de votare ar reprezenta un suport pentru exercitarea unor asemenea drepturi subiective. În unele situaţii, nemărirea numărului secţiilor de votare ar putea afecta drepturile electorale prin lipsa unor secţii de votare care ar trebui înfiinţate şi care ar asigura dreptul la vot pentru toţi alegătorii.

                                                                                         

[1] Republicată în M.Of. nr. 650/12.09.2011, cu modificările şi completările ulterioare.

[2] DCC nr. 682/2012 (M.Of. nr. 473/11.07.2012).

[3] M.Of. nr. 608/03.09.2009.

[4] Potrivit acestui text de lege: „Al doilea tur de scrutin are loc în condiţiile prevăzute la art. 81 alin. (3) din Constituţia României, republicată, la două săptămâni de la primul tur de scrutin, în aceleaşi secţii de votare şi circumscripţii electorale, sub conducerea operaţiunilor electorale de către aceleaşi birouri electorale şi pe baza aceloraşi liste de alegători de la primul tur”.