Vătămarea corporală din culpă. Raportul dintre vechiul și noul Cod penal. Dezincriminare parțială

Prof. univ. dr. Valerian Cioclei
21 Ianuarie 2015

 

Opinia juridică ce formează conținutul acestui articol a fost trimisă prin intermediul Departamentului de Drept penal al Facultății de Drept a Universității din București Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al I.C.C.J. la data de 30.01.2015.

 

 

 

Vătămarea corporală din culpă. Raportul dintre vechiul și noul Cod penal. Dezincriminare parțială
(CHESTIUNE DE DREPT)[1]

 

Subsemnatul Valerian Cioclei
Profesor universitar doctor la Departamentul de Drept penal al
Facultății de Drept a Universității din București
La solicitarea I.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală
În dosarul nr. 97/1/2015 și
În baza art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) C.proc.pen.

am formulat prezenta

OPINIE JURIDICĂ

Cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) teza I ( fapta a avut vreuna din urmările art. 182 alin. 1. ) și alin. (4) din Codul penal de la 1969 își găsește corespondentul în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din actualul Cod penal sau dacă, dimpotrivă, este dezincriminată.

 

Probleme avute în vedere:

I. Raportul general între noua și vechea reglementare (o dezincriminare parțială)

II. Raportarea la cauza în dezbatere (dezincriminarea faptei )

 

TEXTE LEGALE CU INCIDENȚĂ ÎN CAUZĂ

• Codul actual

Art.196. Vătămarea corporală din culpă
(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespec­tării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)‑(3) s‑au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majo­rează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de pre­vedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 194. Vătămarea corporală
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au nece­sitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre conse­­cinţele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.

Art. 4. Aplicarea legii penale de dezincriminare
Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevă­zute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privi­toare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Notă: Potrivit Art. 3 din  Legea nr. 187/2012: „ (1) Dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. (2) Dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire”.

• Codul vechi

Art. 184. Vătămarea corporală din culpă
(1) Fapta prevăzută la art. 180 alin. (2) şi (2¹), care a pricinuit o vătă­mare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută în art. 181, săvârşite din culpă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
(3) Când săvârşirea faptei prevăzute în alin. (1) este urmarea neres­pectării dispo­ziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
(4) Fapta prevăzută în alin. (2) dacă este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(4¹) Dacă faptele prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt săvârşite de către o per­soană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. (3), şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. (4).
(5) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi (3), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea păr­ţilor înlătură răspunderea penală.
(6) Pentru faptele prevăzute la alin. (2) şi (4), împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală[2].

Art. 182. Vătămarea corporală gravă
(1) Fapta prin care s‑a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedep­seşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate perma­nentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.
(3) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute la alin. (1) şi (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
(4) Tentativa faptei prevăzute în alin. (3) se pedepseşte.

 

I. Raportul general între noua și vechea reglementare ( o dezincriminare parțială)

Noul Cod penal incriminează vătămarea corporală din culpă prin art. 196. Infracţiunea este restructurată în acord cu noua configuraţie a infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală. În paralel cu simplificarea incriminării se poate constata și o reducere a sferei de aplicare a acesteia. Astfel, potrivit vechiului text, în varianta tip, se putea pune problema vătămării corporale din culpă pentru leziuni ce necesitau pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, fără vreo altă condiționare. Conform variantei tip a noii structuri a infracțiunii ( art. 196 alin. 1 ), se poate pune problema vătămării corporale din culpă în cazul în care există îngrijiri medicale, chiar sub limita de 10 zile din reglementarea anterioară, dar numai în condițiile anume stabilite de legiuitor, respectiv: ca fapta să fi fost comisă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive, sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune.

Ies de sub incidența legii penale, acele fapte prin care s-a produs, din culpă, o vătămare ce a necesitat între 10 și 90 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu sunt întrunite condițiile mai sus amintite, fapte ce puteau fi sancționate sub legea veche, după caz, în baza art. 184 alin. 1) 2) 3) sau 4). Deci, ies de sub incidența legii penale inclusiv accidentele de circulație, care au produs vătămări ce necesită până la 90 de zile de îngrijiri medicale, inclusiv.

În aceste ipoteze sunt incidente dispozițiile art. 4 C.pen. privind aplicarea legii penale de dezincriminare, astfel cum aceste dispoziții trebuie interpretate în lumina art.3 din Legea 187/2012: „ (1) Dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii…”. În cazul de față, elementul constitutiv al infracțiunii, care a fost modificat, este un element al laturii obiective a infracțiunii, anume urmarea imediată, respectiv cuantumul numărului de zile de îngrijiri medicale.

Rațiunea acestei dezincriminări este dată de faptul că, în aceste situații, sancțiunea ce operează prin antrenarea răspunderii civile delictuale este nu numai necesară dar și suficientă.[3]

Au fost și rămân sub incidența legii penale ( art. 196 alin. 2 ) acele fapte prin care s-a produs, din culpă, o vătămare ce a avut drept consecință: o infirmitate ( aceasta include ,,pierderea unui simţ sau organ” şi „înce­tarea funcţionării acestora” din vechea reglementare ); leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane ( îmbolnăviri ), care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale ( adică începând cu 91 de zile ), un prejudiciu estetic grav și permanent ( ce acoperă sluțirea din vechea reglementare ); avortul; punerea în primejdie a vieții.

În cazul concret al accidentelor de circulație, faptele având consecințele amintite anterior erau incriminate în baza art. 184 alin. ( 2) și (4) pe vechiul Cod și rămân incriminate în baza art. 196 alin. (2) și (3) pe noul Cod. În aceste ipoteze, în situațiile tranzitorii, legea mai favorabilă este noul Cod penal deoarece, pe lângă pedeapsa cu închisoarea, care este identică ( de la 6 luni la 3 ani) prevede ca alternativă pedeapsa amenzii.

Rezumând, cu raportare strictă la art. 184 alin. ( 2) teza I și alin. (4) din vechiul Cod, se poate afirma că au fost dezincriminate numai acele fapte care au produs vătămări ce au necesitat pentru îngrijire între 61 de zile și 90 de zile, inclusiv. Rămân incriminate acele fapte care au produs vătămări ce necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale ( începând cu 91 de zile). Este vorba, deci, despre o dezincriminare parțială.

 

II. Raportarea la cauza în dezbatere ( dezincriminarea faptei )

a) Situația de fapt și de drept. Conform încheierii din 2 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală și pentru cauze cu minori pronunțată în dosarul 14993/302/2014 rezultă, în linii generale, următoarea situație de fapt și de drept:

În anul 2013 petentul a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. (anterior), fapta constând în aceea că petentul, conducând imprudent autoturismul, a accidentat pe trecerea de pietoni o persoană producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la condamnarea susmenționată, petentul a formulat o contestație la executare solicitând să se constate că fapta, în raport cu modalitatea de comitere și numărul de zile de îngrijiri medicale, a fost dezincriminată.

Judecătoria sectorului 5 a respins ca neîntemeiată contestația opinând că fapta nu a fost dezincriminată și motivând, printre altele, că: „…ținând cont de aceleași criterii și de numărul de îngrijiri medicale cauzate de leziunile victimei, respectiv 80-90, instanța a avut în vedere faptul că sunt întrunite condițiile de incriminare reglementate de alin. 2 ale art. 196 N.C.p., fapta regăsindu-se în dispozițiile art. 194 alin. 1 N.C.p., distincția dintre dezincriminarea infracțiunii și subzistența infracțiunii, reprezentând-o tocmai limita maximă de 90 zile îngrijiri medicale – a se vedea N.C.p. comentat Partea generală, Ediția a – II – a revăzută și adăugită, Mihai Adrian Hotcă ș.a.”

Împotriva hotărârii susmenționate petentul a exercitat calea de atac a contestației reafirmând că fapta a fost dezincriminată.

Tribunalul București, investit cu soluționarea contestației, a exprimat un punct de vedere contrar judecătoriei, apreciind în esență că fapta a fost dezincriminată, dar a considerat, în același timp, că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și, ca urmare, a solicitat I.C.C.J. să pronunțe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu problemei de drept.

b) Dezincriminarea faptei. În situația dată, având în vedere că numărul de zile de îngrijiri medicale nu depășește 90 de zile, fapta nu se încadrează în dispozițiile art. 194 C.pen. prin care este incriminată vătămarea corporală. Textul art. 194 alin. (1) lit. b) se referă cât se poate de clar la „ leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale.” Mai mult de 90 de zile înseamnă, în singura interpretare posibilă, cel puțin 91 de zile, nu și 90 de zile. Pe cale de consecință, fapta nu se încadrează nici în dispozițiile art. 196 alin. (2) privind vătămarea corporală din culpă, dispoziții care fac trimitere la art. 194 alin. (1) C.pen.

Este de remarcat că actualul Cod penal, dincolo de pragul diferit al numărului de zile de îngrijiri medicale, nu aduce vreo „tehnică legislativă” inovatoare, care să pună probleme reale. Vechiul Cod penal, în articolele corespondente, folosea aceeași termeni: vătămarea corporală, prevăzută la art. 181 alin. (1) din vechiul Cod, se referea la „… o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult de 60 de zile…”, iar  vătămarea corporală gravă, prevăzută la art. 182 alin. (1) din vechiul Cod, se referea la „… o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile…” Nicăieri în practică sau în doctrină nu s-a pus problema că cel mult 60 ar exclude 60, sau că mai mult de 60 ar însemna inclusiv 60. [4] În exact aceeași termeni, actualul Cod penal la art. 193 alin.(2) folosește expresia „ de cel mult 90 de zile”, iar la art. 194 alin. (1) lit. b) folosește expresia „ mai mult de 90 de zile”. Nici aici nu ar trebui să existe vreun dubiu. Mai mult de 90 de zile exclude un număr de 90 de zile (sau mai puține). 

( În realitate, cred că nu ne aflăm în fața unei probleme de drept ci a unei probleme ce ține de citirea corectă a unui text de lege ).

Rezumând, fapta prin care au fost produse victimei leziuni ce au necesitat spre vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Noului Cod penal. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 C.pen. în coroborare cu prevederile art. 3 din Legea 187/2012.

În concluzie:

I. În privința art. 184 alin. ( 2) teza I și (4) din vechiul Cod penal, în comparație cu art. 196 alin. (2) și (3) din actualul Cod penal, se poate afirma că au fost dezincriminate numai acele fapte care au produs vătămări ce au necesitat pentru îngrijire între 61 de zile și 90 de zile, inclusiv. Rămân incriminate acele fapte care au produs vătămări ce necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale ( începând cu 91 de zile). Rezultă că, în acest caz, succesiunea de texte a generat o dezincriminare parțială.

II. În privința faptei prin care au fost produse victimei leziuni ce au necesitat spre vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, aceasta a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Noului Cod penal. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 C.pen. în coroborare cu prevederile art. 3 din Legea 187/2012.

                                                                                                                 

[1] Opinia juridică ce formează conținutul acestui articol a fost trimisă prin intermediul Departamentului de Drept penal al Facultății de Drept a Universității din București Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al I.C.C.J. la data de 30.01.2015.

[2] Alin. (6) al art. 184 a fost introdus prin art. XX pct. 3 din Legea nr. 202/2010.

[3] În sensul celor de mai sus și pentru amănunte a se vedea Valerian Cioclei ,, Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii în Noul Cod penal’’ în Analele Universității din București 2014 ( supliment ) p. 125 și urm.

[4] În sensul celor de mai sus și pentru amănunte a se vedea Valerian Cioclei, „ Drept penal partea specială.  Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului”, Ed. C.H. Beck, 2013, p. 93,96.