Apropierea legislațiilor. Nevaliditatea clauzelor abuzive. Directiva 93/13/CEE
Luxemburg, 12 februarie 2015
Hotărârea în cauza C-567/13 Nóra Baczó şi János István Vizsnyiczai / Raiffeisen Bank Zrt
Dreptul Uniunii nu se opune, în principiu, reglementării maghiare potrivit căreia litigiile privind nevaliditatea clauzelor abuzive trebuie trimise la instanţele regionale ale statului
În 2007, doamna Nóra Baczó şi domnul János István Vizsnyiczai au încheiat cu o bancă maghiară (Raiffeisen Bank Zrt) un contract de credit imobiliar garantat prin ipotecă. Acest contract conţine o clauză potrivit căreia litigiile născute din acesta sunt, în principiu, de competența unui tribunal arbitral.
În 2013, doamna Baczó şi domnul Vizsnyiczai au introdus, la Pesti Központi Kerületi Bíróság (Tribunalul Districtual Central din Pesta), o acțiune având ca obiect constatarea nulității contractului de credit. Aceştia au solicitat instanţei respective și constatarea nulității clauzei privind competenţa exclusivă a tribunalului arbitral, invocând faptul că este vorba de o clauză abuzivă care, conform unei directive a Uniunii[1], nu poate crea obligații în sarcina lor.
Pesti Központi Kerületi Bíróság a trimis cauza la Fővárosi Törvényszék (Curtea Regională din Budapesta). Astfel, dreptul maghiar prevede că litigiile având ca obiect constatarea nevalidităţii clauzelor contractuale abuzive sunt de competenţa instanţelor regionale.
Doamna Baczó şi domnul Vizsnyiczai se opun trimiterii cauzei la instanţa regională, întrucât o procedură în faţa acestei instanţe este mai oneroasă decât cea în faţa unei instanţe locale.
Fővárosi Törvényszék solicită Curţii de Justiţie să stabilească dacă reglementarea maghiară este compatibilă cu directiva sub acest aspect. Astfel, aceasta din urmă impune statelor membre să prevadă mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
În hotărârea pronunţată astăzi, Curtea constată mai întâi că directiva nu stabileşte instanța naţională competentă să judece acțiunile formulate de consumatori în vederea constatării nevalidității unor clauze abuzive. Prin urmare, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale, atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii.
În aceste împrejurări, Curtea declară că directiva nu se opune unei norme naționale de procedură în temeiul căreia o instanță locală competentă să se pronunțe asupra acțiunii unui consumator privind nevaliditatea unui contract nu are competența să judece cererea consumatorului menționat care are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale cuprinse în același contract. Situaţia ar fi însă diferită în cazul în care s-ar dovedi că desesizarea instanței locale produce inconveniente procedurale de natură să facă excesiv de dificilă exercitarea drepturilor care sunt conferite consumatorului de ordinea juridică a Uniunii, ceea ce este de competența instanței naționale să verifice.
[1] Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
