Avocatul: subiect de anchetă al autorităţilor de urmărire penală

Pe data de 7 noiembrie 2014 a avut loc la Berlin cea de-a 14-a conferinţă a avocaţilor europeni, cu tema „Avocatul – subiect de anchetă a autorităţilor de urmărire penală; răspunderea penală şi urmărirea penală a avocaţilor”.
Alături România, prin Uniunea Națională a Barourilor din România, au participat și răspuns reprezentați din Belgia, Germania, Irlanda, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovacia, Republica cehă, Ungaria.
Chestionarul a cuprins un set de întrebări structurate pe 4 teme principale.
1. Urmărirea penală în firmele de avocatură. Măsuri de prevenţie
În ce situaţii este posibilă realizarea unei percheziţii la sediul unei firme de avocatură? Organizaţia pe care o reprezentaţi consideră că aceste circumstanţe sunt adecvate pentru a garanta protecţia avocaţilor?
În ţara dvs. se aplică principiul colectării preventive de date (de ex. reţinerea datelor) şi cum sunt trataţi din acest punct de vedere avocaţii şi alte persoane care sunt ţinute de obligaţia respectării secretului profesional?
Răspuns UNBR
În conformitate cu prevederile Art. 11 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.
Conform Art. 35 din legea citată, pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul sau sunt inviolabile. Percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condițiile legii. Nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului şi nici nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa sa cu caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege.
Conform prevederilor Art. 8 al Statutului profesiei de avocat, secretul profesional este de ordine publică. Avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de către nicio persoană să divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul său şi nici de către o altă autoritate sau persoană. Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal, disciplinar sau atunci când există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa. Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedică avocatul să folosească informaţiile cu privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice. Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară gravă.
Art. 9 al Statutului citat stipulează faptul că obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia se întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi […], inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi. Obligaţia de a păstra secretul profesional revine şi persoanelor cu care avocatul conlucrează în exercitarea profesiei, precum şi salariaţilor săi. Obligaţia de a păstra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de avocat şi salariaţilor acestora cu privire la informaţiile cunoscute în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor ce le revin.
Conform Art. 10 al Statutul citat, orice comunicare sau corespondenţă profesională între avocaţi, între avocat şi client, între avocat şi organele profesiei, indiferent de forma în care a fost făcută, este confidenţială. În relaţiile cu avocaţii înscrişi într-un barou dintr-un stat membru al Uniunii Europene, avocatul este obligat să respecte dispoziţiile speciale prevăzute de Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană. În relaţiile cu un avocat înscris într-un barou din afara Uniunii Europene, avocatul trebuie să se asigure dacă în ţara în care îşi exercită profesia confratele străin există norme ce permit asigurarea confidenţialităţii corespondenţei. În caz contrar, să încheie un acord de confidenţialitate între avocatul înscris într-un barou din statul membru UE şi omologul său din afara UE sau să îl întrebe pe clientul său dacă acceptă, în scris, riscul unui schimb de informaţii neconfidenţiale. Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi sunt confidenţiale şi nu pot fi aduse ca probe în justiţie.
Prin Decizia Curţii Constituţionale Nr. 440 din 8 iulie 2014, prevederile Legii nr. 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, şi în baza Art. 152 din Codul de Procedură Penală, au fost declarate neconstituţionale.
Decizie menţionată mai sus a fost emisă urmare recentei abrogări a Directivei privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (2006/24/CE) CEJ în data de 8 aprilie 2014 (Dosarele conexate C-293/12 şi C-594/12).
Curtea Europeană de Justiţie a reţinut aspectul că datele care trebuiau reţinute făceau posibile următoarele: (1) cunoaşterea identităţii persoanei cu care abonatul sau utilizatorul înregistat a comunicat, şi a mijloacelor cu are s-a realizat această comunicare; (2) identificarea momentului comunicării, precum şi al locului de unde a avut loc comunicarea; şi (3) cunoaşterea frecvenţei comunicărilor. Toate aceste date – în integralitatea lor – pot oferi informaţii foarte precise privitoare la viaţa privată a persoanelor care se referă datele respective, cum ar fi diverse obiceiuri, locuri de rezidenţă permanente sau temporare, deplasări zilnice sau ocazionale, diverse activităţi, relaţii sociale şi mediile frecventate.
De asemenea, Curtea a opinat că, prin solicitarea datelor respective şi prin acordarea permisiunii autorităţilor naţionale de a accesa acele date, directiva instituite o încălcare semnificativă a dreptului la intimitate şi la protecţia datelor cu caracter personal. Mai mult decât atât, faptul că datele sunt păstrate şi apoi sunt utilizate fără ca abonatul sau utilizatorul înregistrat să fie informat poate genera – la nivelul persoanelor respective – impresia că viaţa lor privată constituie obiectivul unei supravegheri permanente.
Nerespectarea principiului proporţionalităţii constituie o posibilă incompatibilitate cu obligaţia de respectare a secretului profesional.
Curtea a considerat că reţinerea datelor pentru posibilul scop de a putea fi transmise autorităţilor competente naţionale satisface în mod clar un scop de interes general şi anume combaterea infracţiunilor majore şi, în cele din urmă, securitatea publică.
[…] Deşi păstrarea datelor conform directivei poate fi considerată a fi adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit prin aplicarea Directivei, interferenţă amplă şi foarte semnificativă a Directivei faţă de drepturile fundamentale aflate în discuţie nu este suficient circumscrisă pentru a se asigura că respectiva interferenţă este de fapt limitată la strictul necesar.
2. Riscul de răspundere penal asociat consultanței juridice şi serviciilor de reprezentare
Care sunt situaţiile în care avocaţii sunt ţinuţi responsabili penal în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară pe speţe de drept civil, de exemplu în situaţii cum ar fi abuzul de servicii de colectare a datoriilor, introducerea şi susţinerea unor pretenţii nejustificate, recurgerea la coerciţie, insulte sau defăimare sau fraudă procedurală?
Cum se face la dvs. în ţară diferenţierea dintre avocaţii care apară în instanţă persoanele acuzate de infracţiuni, pe de o parte, şi avocaţii complici la infracţiuni, pe de altă parte, în special în chestiuni de natură fiscală sau infracţiuni în materie de legislaţie fiscală?
Răspuns UNBR
Conform prevederilor Codului Penal, Art. 269 (cu modificările cf. 20-14), ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor. Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
În conformitate cu prevederile Art. 276 din Codul Penal, fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
De asemenea, în conformitate cu prevederile Art. 284 din Codul Penal, fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
3. Spălarea banilor
Cum au fost implementate în ţara dvs. prevederile Directivei privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor? Implementarea acestor prevederi este compatibilă cu principiile secretului profesional? Ce prevede practica punerii sub urmărire a avocaţilor pentru acuzaţii de spălare de bani? Care este părerea dvs. cu privire la acest aspect? În situaţii poate fi pedepsit un avocat pentru acceptarea unui onorariu – în special dacă se află în postura de avocat al apărării?
Răspuns UNBR
Legea nr. 656/ 7 Decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, a transpus în legislaţia românească dispozițiile directivei Parlamentului European şi Consiliului 2005/60/CE din data de 26 octombrie 2005, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 25 nov. 2005, şi Art. 2 al Directivei 2006/70/CE din 01 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția „persoanelor expuse politic” și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată.
În conformitate cu prevederile Art. 10, f) această lege se aplică următoarelor categorii de persoane fizice sau juridice:
„notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acorda asistenta în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare […];.
Art. 5 al Legii citate prevede că persoanele menţionate mai sus nu au obligația de a raporta către Oficiu informațiile pe care le primesc sau pe care le obțin de la unul dintre clienții lor în cursul determinării situației juridice a acestuia ori al apărării si reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătura cu acestea, inclusiv al acordării de consultanta cu privire la declanșarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent daca aceste informații au fost primite sau obținute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor. în cazul persoanelor respective, toate raportările se fac către persoanele desemnate de către structurile de conducere ale profesiilor liberale, care au obligația de a le transmite Oficiului în cel mult 3 zile de la primire.
Încercarea de a convinge un client să nu desfăşoare o activitate sau o afacere ilegală nu constituie o încălcare a obligaţiilor pe care persoanele menţionate la Art. 10, lit. f) trebuie să le respecte. Persoanelor din cadrul Oficiului şi persoanelor menţionate la Art. 10. f) le este interzis să utilizeze astfel de informaţii în scopuri personale.
4. Cazurile-problemă şi nevoia de acţiune cu privire la politicile din domeniul juridic
Care sunt după părerea dvs. sau a organizaţiei pe care o reprezentanţi cele mai problematice dosare penale în care sunt implicaţi şi avocaţii? Cum consideraţi că ar trebui modificată legislaţia sau practica autorităţilor de urmărire penală?
Răspuns UNBR
Pe baza noilor prevederi din legislaţia penală, principalul corp profesional al acestei profesiuni are dreptul de a elabora şi de propune autorităţilor profesionale prevederi specifice referitoare la protecţia avocaţilor prin dispoziţii ale legislaţiei penale, care ar trebui introduse în Legea nr. 51/1995. În acest sens, a fost înfiinţată o comisie specială care să întocmească propunere de modificare a legislaţiei existente, care nu sunt considerate a fi suficiente. În principiu, este vorba despre următoarele:
a) avocatul nu este responsabil din punct de vedere penal pentru pretenţiile formulate în mod verbal sau în scris, fără a aduce vreun prejudiciu autorităţii, demnităţii sau onoarei instanţei, parchetului, altor avocaţi sau părţilor sau reprezentanţilor acestora, cu privire la beneficiile avocaţilor;
b) Protecţia acordată avocaţilor este acordată pentru următoarele:
- întrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare de către o persoană implicată în acţiunea respectivă;
- ameninţarea, lovirea sau exercitarea oricărui act de violenţă, rănirea, vătămarea corporală sau vătămarea cauzatoare de moarte sau omuciderea săvârşite împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei si în legătură cu aceasta;
- o persoană care comite orice tip de infracţiune în scop de intimidare sau de răzbunare împotriva unui avocat, soţ, soţie sau rudă apropiată a acestuia sau împotriva unor bunuri ale acestuia cu privire la exercitarea profesiei acestuia.
Sursa: UNBR