Un proiect cultural-ştiinţific naţional. Enciclopedia Juridică Română
Prof. univ. dr. Mircea Duţu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
Lansarea proiectului naţional Enciclopedia Juridică Română (EJR) reprezintă un moment important în dezvoltarea ştiinţei şi a culturii juridice româneşti, iar realizarea sa va constitui un punct culminant şi un reper fundamental în devenire dreptului român post-modern.
Într-adevăr, elaborarea şi publicarea unei asemenea lucrări răspund unei nevoi resimţite în cultura românească în general şi cea juridică în special încă din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, odată cu desăvârşirea reformelor instituţional-legislative aferente perioadei 1859-1866 şi stabilirea bazelor dreptului român modern. Ideea a fost întrezărită prin chiar actul-iniţiator fondator al Societăţii Literare (Academia Română de mai târziu), în Referatul prezentat de C.A. Rosetti, ministrul instrucţiunii publice şi cultelor la 31 martie/12 aprilie 1866 în acest sens, menţionându-se printre împrejurările care reclamau imperios cultivarea limbii române prin elaborarea „glosarului” propriu, şi „introducerea în limbă a nenumăraţi termeni de jurisprudenţă cu noile instituţii şi legi” ceea ce sugera direct necesitatea construirii vocabularului juridic românesc şi încredinţarea acestei misiuni forului academic suprem al ştiinţei şi culturii naţionale. De-a lungul timpului, ea a primit unele răspunsuri parţiale, sectoriale, dar fără a se constitui într-un ansamblu unic, s-au iniţiat proiecte generoase, rămase din păcate în această fază aşteptând astfel momentul istoric de faţă, cel al renaşterii noului drept românesc, europenizat şi integrat mondializării. Un asemenea nou început are nevoie şi de un arsenal conceptual şi ideatic pe măsură, de o cunoaştere şi înţelegere din partea tuturor, sens în care rolul major revine unei lucrări enciclopedice.
Noţiunea de enciclopedie juridică este un concept plurivalent, care nu permite să-l definim cu exactitate nici prin considerente formale şi nici prin examinarea conţinutului său. El îmbracă, în consecinţă, în toate perioadele istorice şi pretutindeni moduri diferite de exprimare a cunoştinţelor juridice într-o singură lucrare. Dicţionar juridic, Thesaurus iuris, Culegere de jurisprudenţă ş.a. sunt aproape sinonime. Este vorba întotdeauna, indiferent de denumirea folosită, de a prezenta ansamblul savoire-lui juridic. Enciclopedia juridică apare astfel ca o parte inseparabilă a enciclopediei universale, care adună totalitatea cunoştinţelor umane.
Din această perspectivă şi schimbând ceea ce e de schimbat şi Enciclopedia Juridică Română este un capitol major, integrant al Enciclopediei României.
Înscriindu-se în tradiţia enciclopedică universală şi naţională EJR îşi propune să ofere o viziune generală, panoramică asupra dreptului românesc, în conexiune cu dreptul U.E. şi dreptul internaţional, sub semnul unităţii sale în diversitate, să surprindă şi să exprime multiplele faţete ale ştiinţei juridice, în interdisciplinaritatea lor, printr-o reunire ordonată a conceptelor şi noţiunilor definitorii, pe cât posibil a ansamblului cunoştinţelor juridice contemporane.
De ce o enciclopedie-dicţionar? Deopotrivă în tradiţia clasică raţionalistă a lui d’Alambert şi Diderot şi în spiritul timpului „cititorului-grăbit”, al calculatorului, dar care se vrea în cât mai multe şi mai bine informat, s-a optat pentru formula enciclopedie-dicţionar general alfabetic, dar cu corective evidente. Este vorba, mai întâi de acoperirea unui câmp cât mai larg de teme şi cu o tratare pe cât posibil dincolo de nivelul mediu, mergând până la limita specializării, încercând astfel impunerea unui standard ideatic ridicat. Specialistul va găsi termenii şi explicaţiile absolut necesare iniţierii într-o problemă dată, iar novicele suficiente elemente pentru o cultură juridică aferentă societăţii post-moderne.
Lucrarea îşi propune astfel o viziune integrată asupra conţinutului termenilor şi noţiunilor prezentate în sensul că, din punct de vedere conceptual, elementele de drept naţional, unional-european şi internaţional sunt complementare, semnificaţiile lor se întrepătrund, spre a se obţine un rezultat nou, ireductibil la primele, cu diferite faţete şi cu valenţe superioare.
EJR poartă în sine o puternică semnificaţie simbolică. Ea reprezintă un sistem juridic post-modern, de tip occidental, după 150 de ani de dezvoltare şi, în acelaşi timp, un reper de identificare a unei culturi juridice ancorată tradiţiilor şi deschisă spre orizonturile globalizării. Iar, după cum un drapel a devenit simbolul suprem al unui stat, enciclopedia se afirmă ca elementul identitar definitoriu pentru cultura şi dreptul unui popor.
În altă ordine de idei, orice dicţionar este o culegere de unităţi semnificative ale limbii (cuvinte termeni, elemente…) expuse într-o ordine convenită, care oferă definiţii, informaţii ş.a.; în cazul de faţă este un limbaj de specialitate, cel al unei discipline, dreptul, iar sensul conferit acestora este cel tehnic, specific, aparţinând câmpului semantic al arealului juridic. Din păcate, multă vreme, sub povara altor urgenţe considerate mai importante, problema vocabularului juridic a fost la noi ignorată, în condiţiile împrumuturilor masive, îndeosebi franceze, în constituirea dreptului pozitiv modern, procedându-se în acelaşi fel şi în privinţa terminologiei de specialitate. După reaşezarea sa anevoioasă, inclusiv prin unificarea şi uniformizarea conceptual-terminologică impusă de Actul Marii Uniri din 1918, a urmat „şocul anilor 1950”, al deceniilor de impunere a unui „nou tip de stat şi drept”, pentru a asista în ultimii 25 de ani la o amplă şi decisivă deschidere spre cultura juridică occidentală. Într-un anumit fel, dar în circumstanţe cu totul diferite, receptarea dreptului U.E., a conceptelor şi terminologiei specifice, în special a celor proveniţi din zona de common law, generează o situaţie în care vocabularul juridic românesc cunoaşte importante influenţe, iar EJR este chemată să le reflecte în mod corespunzător.
Nu lipsesc nici adagiile, formulate în latină, limba savantă a dreptului utilizată timp de secole; desigur, în lucrare se întâlnesc câteva zeci, considerat drept cele mai reprezentative şi mai des întâlnite, departe de ambiţia unui Black’s Law Dictionary care cuprinde nu mai puţin de… 2.000 asemenea elemente!
Dincolo de aspectele de ordin tehnic şi ca vector de misiune, prima Enciclopedie Juridică Română îşi propune a fi, înainte de toate un instrument de cercetare şi informare, o lucrare temeinică şi esenţială care să pună bazele şi să stabilească liniile generale ale cunoaşterii noului drept românesc şi de afirmare a culturii juridice române post-moderne, europene şi mondializate.
EJR va fi una deopotrivă universală şi naţională, abstractă şi concretă, oferind o radiografie a fenomenului juridic şi a formelor sale de manifestare într-o viziune integratoare, din perspectivă românească, unional-europeană şi internaţională (globală).
EJR este marea datorie împlinită a generaţiei actuale de jurişti, a comunităţii oamenilor de drept, mai conştientă ca niciodată de propria-i forţă intelectuală şi misiune socială încredinţată într-o Românie a statului de drept şi care împărtăşeşte din plin valorile occidentale.
Ea este o operă colectivă, a reprezentanţilor tuturor straturilor lumii juriştilor – cercetători ştiinţifici, cadre didactice universitare, practicieni – din Bucureşti şi din ţară, ai tuturor disciplinelor juridice.
Ca o enciclopedie a dreptului timpului său, EJR surprinde prin modul de concepere generală a sa şi prin conţinutul articolelor componente noua perspectivă de dispunere şi funcţionare a ordinii juridice şi modelul trans-sistemic, al viitorului de învăţare a dreptului.
Proiectul EJR face parte intrinsecă din procesul istoric al enciclopediei româneşti.
Proiectul marii Enciclopedii a României, gândit începând din 1920 de D. Gusti, V. Pârvan şi N. Iorga, acorda Dreptului şi juriştilor un loc proeminent. Mai întâi, în formula de „Dicţionar social, economic şi politic al României” preconizată în 1929 de Institutul Social Român, Dreptului îi erau consacrate nu mai puţin de 9 capitole din cele 23 în total, respectiv: Enciclopedia juridică, Drept constituţional, Drept administrativ, Drept public internaţional, Istoria dreptului român, Legislaţia industrială, Legislaţia şcolară, Legislaţia bisericească, Legislaţia militară. Apoi, în forma realizată de Enciclopedia României (1938), volumul I, Statul era consacrat în mare parte unor probleme de cultură juridică şi drept şi elaborat preponderent de jurişti.
Este astfel de domeniul evidenţei că lucrarea nu survine „pe un loc gol”, ci dimpotrivă, continuă, valorifică şi împlineşte eforturi îndelungate, lucrări de gen pe domenii variate; tot aşa, ea nu rămâne indiferentă, ci, dimpotrivă, a avut în vedere experienţe asemănătoare din alte culturi, precum Vocabulaire juridique (G. Cornu), ori Black’s Law Dictionary.
Totodată, ea este concepută şi se vrea a fi o realizare de referinţă, durabilă şi prin aceea cu caracter deschis, în permanentă mişcare, aşadar „vie”, precum dreptul, obiectul său, şi viaţa societăţii căreia îi dă expresie juridică, ceea ce presupune gândirea şi aplicarea unui mecanism de actualizare şi completare permanentă, pe calea suplimentelor periodice.
În orice caz, EJR rămâne vârful unei evoluţii de 150 de ani şi un punct de plecare pentru viitorul culturii juridice româneşti; îndeplinirea unei obligaţii istorice şi renaşterea îndatoririi pentru generaţiile viitoare de jurişti de a urma şi continua demersul nostru, al celor de azi.
În urma reformelor din ultimii 25 de ani, marcate de adoptarea şi intrarea în vigoare a Constituţiei din 8 decembrie 1991, a noilor coduri legislative: civil şi de procedură civilă, penal şi de procedură penală, a numeroase alte acte normative reprezentative, aderarea României la Uniunea Europeană şi transpunerea dreptului unional-european, în condiţiile mondializării s-a cristalizat şi manifestat noul drept românesc, de esenţă europeană şi occidental. Afirmarea virtuţilor sale presupune şi elaborarea sistemului conceptual corespunzător, a termenilor aferenţi, diseminarea acestora şi înţelegerea adevăratelor lor semnificaţii. Iar, o lucrare enciclopedică joacă un rol major în acest sens, pentru crearea noii culturi juridice româneşti în general. Făcând acest arc peste timp şi o atare necesară conexiune cu „Enciclopedia noii Românii unite”, proiectul Enciclopediei Juridice Române se doreşte şi se dovedeşte a fi un act de omagiu adus de juriştii ţării aniversării a 100 de ani de la Marea Unire (1918-2018).
