NCC: Recurs în interesul legii privind promisiunea de vânzare
În şedinţa din 8 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a soluţionat un recurs în interesul legii privind interpretarea art. 1279 alin. (3) teza I şi art. 1669 alin. (1) din Codul civil (Legea 287/2009).
Astfel, prin Decizia ICCJ 12/2015, Curtea a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil de la 1864, art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1279 alin. (3) teza I şi art. 1669 alin. (1) din Codul civil, în situația în care promitentul-vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalţi coproprietari.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, iar după redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
