Bunuri asupra cărora se pot lua măsuri asigurătorii. Confiscare specială sau confiscare extinsă. Titlu executoriu

 

Judecătoria Sectorului 1 București

Sentința civilă nr. 22956 din 18 decembrie 2014

 

Bunurile asupra cărora se pot lua măsuri asigurătorii sunt bunurile care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscarii extinse, iar finalitatea luării măsurilor asigurătorii constă în conservarea şanselor de executare a viitorului titlu executoriu.

 

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.07.2014, contestatoarea COMPANIA a chemat in judecata pe intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI – ADMINISTRAŢIA SECTOR 1 A FINANŢELOR PUBLICE solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile întocmit în dosarul de executare şi a procesului verbal din acelaşi dosar de executare, anularea tuturor actelor şi formelor de luare a măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului teren în suprafaţă de 36.676,79 mp cu destinaţia sediu societate.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în esenţă, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II a Penală, a dispus în dosarul privind pe inculpatul D V şi alţii extinderea sechestrului asigurator şi cu privire la imobilul (teren+construcţii) construit pe suprafaţa de 36.676,79 mp cu destinaţia sediu societate, respectiv a Bazei de agrement Băneasa.
Prin adresa înregistrată la MFP-ANAF-DGRFP Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II a Penală a comunicat faptul că s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii faţă de suprafaţa de 36.676,79 mp cu destinaţia sediu societate, solicitându-se acesteia să colaboreze cu organele de cercetare penală respectiv DNA Structura Centrală şi Oficiul Naţional de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor provenite din Infracţiuni din cadrul Ministerului Justiţiei, pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii dispuse.

A mai susţinut contestatoarea că, anterior, la data de 04.07.2014 a fost încheiat de către DNA-Secţia de Combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, procesul-verbal privind comunicarea şi instituirea măsurilor Curţii de Bucureşti, Secţia a II a Penală, dispuse la data de 01.07.2014 în dosar intitulat proces-verbal sechestru penal, respectiv aplicarea în conformitate cu dispoziţiile art.251 şi 252 CPP a măsurii sechestrului imobilelor.

S-a mai învederat că, deşi prin adresa mai sus menţionată, instanţa penală a dispus ca ANAF să colaboreze cu organele de cercetare penală, această instituţie a procedat la înfiinţarea sechestrului asigurator civil, contestată prin prezenta acţiune.

Referitor la măsura sechestrului asigurator, contestatoarea arată că aceasta este nelegală, aceasta fiind instituită asupra altor bunuri decât cele insicate de instanţa penală, procesul-verbal conţinând o serie de menţiuni care sunt în contradicţie flagrantă cu realitatea.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.129, 172 Cod procedură fiscală, art.194 NCPC, art.249 NCPP.
În susţinerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal asigurator pentru bunurile imobile a fost întocmit cu respectarea prevederilor Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, neexistând motiv de nelegalitate sau neconformitate pentru a fi anulat.

De asemenea, a mai precizat intimata că după îndeplinirea măsurilor asiguratorii dispuse de instanţă, a informat atât DNA prin adresa, cât şi Curtea de Apel Bucureşti, prin adresa, despre luarea acestor măsuri, cu precizarea că în urma soluţionării apelurilor formulate împotriva sentinţei penale, prin decizie, Curtea de Apel Bucureşti a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.205 şi urm. NCPC, art.1349 NCC, OG nr.92/2003, art.249 NCPP.

În apărare, a fost solicitată proba cu înscrisuri.

Sub aspect probatoriu, instanţa a  încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 04.07.2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, prin adresa înregistrată la MFP-ANAF-DGRFP Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice a solicitat acesteia aducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii dispuse de instanţă la data de 1.07.2014.

În baza acestei adrese, intimata a emis procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunurile imobile, asupra imobilului teren în suprafaţă de 36.676,79 mp cu destinaţia de sediu societatea.

Împotriva acestui proces-verbal, contestatoarea a formulat prezenta contestaţie la executare, apreciind  nelegale masurile de sechestru asigurător, invocând, în esenţă, faptul că sechestrul a fost instituit asupra unor bunuri, altele decât cele indicate de instanţa de judecată.

În soluţionarea prezentei cauze instanţa va avea în vedere următoarele considerente:

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.07.2014, pronunţată în dosar, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, în temeiul art.32 din Legea 656/2002 şi art 10 din Legea 78/2000, a dispus instituirea măsurilor asiguratorii faţă de (printre altele) imobilul teren plus construcţii construite pe suprafaţa de 36.676,79 mp cu destinatia de sediu societate.

Potrivit art.129 alin.6 din Codul de procedură fiscală „măsurile asiguratorii dispuse potrivit alin.1 precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător”.

Din cuprinsul încheierii menţionate anterior, reiese că instanţa care a dispus instituirea măsurii asiguratorii a specificat în mod expres modul de aducere la îndeplinire a acesteia, dispunând că, având în vedere că, de la data instituirii măsurilor asiguratorii de către parchet , respectiv 16.06.2006, există posibilitatea să se fi produs anumite mutaţii în patrimoniul inculpaţilor, pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor, organele însărcinate de instanţă cu aducerea la îndeplinire – respectiv Administratiile Financiare de sector şi organele de cercetare penală ce se vor desemna de catre procurorul DNA, vor conlucra cu Biroul de Recuperare a Creanţelor pentru sesizarea eventualelor aspecte de extraneitate şi eventual a ultimului beneficiar în patrimoniul căruia ar fi putut fi translatate bunurile asupra cărora instanţa a dispus instituirea unui sechestru la acel termen.

Rezultă aşadar, contrar susţinerilor contestatorului, că intimata a fost expres desemnată de către instanţa care a dispus măsura  pentru aducerea la îndeplinire a acesteia, care se face potrivit dispozitiilor C.proc.fiscală, după cum stabileşte textul de lege mai sus invocat (desemnându-se în acest scop atât Administraţiile Finanţelor Publice de sector în raza cărora se află bunurile cu privire la care s-a dispus sechestru asigurator, respectiv de la domiciliile numitelor V C si V C, cât şi organele de cercetare penală).

Tocmai pentru acest motiv s-a comunicat intimatei adresa nr. prin care s-a comunicat instituirea măsurilor asiguratorii faţă de suprafaţa de 36.676,79 mp cu destinaţia sediu societate, solicitându-se acesteia să colaboreze cu organele de cercetare penală pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii dispuse.

Faptul că s-a încheiat şi de către DNA un proces-verbal de sechestru penal nu atrage nelegalitatea procesului-verbal încheiat de intimată, cum s-a susţinut de către reclamantă, întrucât, conform celor deja precizate, Curtea de Apel a desemnat atât organele fiscale din subordinea intimatei cât şi organele de cercetare penală din cadrul DNA pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse.

Este neîntemeiată şi susţinerea contestatoarei în sensul că măsura asiguratorie s-a dispus cu privire la alte bunuri decât cele indicate de către instanţa de judecată, întrucât acestea nu aparţin lui D V, ci COMPANIEI.

Aşa cum rezultă din procesul verbal din 04.07.2014 încheiat de ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul DNA, delegaţi în baza rezoluţiei pentru punerea în executare a dispoziţiilor Curţii de Apel, Secţia a II-a Penală emise în dosar, încheiat la sediul social al Companiei, imobilul supus măsurii contestate a fost înscris în cartea funciară veche, fiind dezmembrat în baza actului de dezmembrare emis de BNP în trei loturi, iar imobilul ce se pretinde că aparţine contestatoarei din prezenta cauză, este inclus în acesta (fila 15).

Or, Curtea de Apel Bucureşti a instituit măsura asiguratorie asupra acestui imobil, motivarea acesteia vizând chiar situaţia invocată de reclamantă, respectiv posibilitatea intervenirii unor mutaţii în patrimoniile celor vizaţi, bunurile asupra cărora se pot lua măsuri asiguratorii fiind bunurile care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscarii extinse, iar finalitatea luării masurilor asiguratorii constând în conservarea şanselor de executare a viitorului titlu executoriu. Totodată, s-a menţionat în considerentele încheierii din 01.07.2014 faptul că este obligatorie luarea măsurilor asiguratorii faţă de dispoziţiile Legii 656/2002 şi ale Legii 78/2000 şi având în vedere faptele imputate contestatorului.

De altfel, prin decizia penală, definitivă, Curtea de Apel Bucureşti a dispus confiscarea acestui imobil astfel cum a fost dezmembrat.

În ceea ce priveşte contestarea formei procesului-verbal asiguratoriu pentru  bunuri imobile, instanţa consideră că acesta respectă  prevederile Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală  2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii, prevăzute de OG nr.92/2003.

Faţă de criticile reclamantului, se reţine că acesta poartă menţiunea datei în partea stânga sus, iar locul încheierii este menţionat în dreapta. Cât priveşte critica de la pct.b, natura obligaţiei fiscale nu putea fi menţionată, această rubrică completându-se doar dacă ar fi vorba de o creanţă fiscală, respectiv impozit, taxă, contributie socaială, amendă sau altă sumă/accesorii ale acestora, gestionate ori administrate de MFP prin ANAF şi unităţile sale teritoriale, or în speţă nu este vorba de o astfel de creanţă.

În procesul-verbal de instituire a administratorului sechestru (criticile reclamantei vizându-l pe acesta dar în fapt fiind vorba şi de procesul-verbal de sechestru asigurator) că este încheiat de executorul fiscal, fiind comunicat un exemplar debitorului şi unul administratorului sechestru, care au semnat de primire, astfel că nu se poate invoca lipsa persoanelor prezente la încheierea sechestrului asigurator; totodată, în cuprinsul procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile s-a arătat că s-a aplicat sechestrul asigurator în prezenţa executorului fiscal, astfel că este evidentă lipsa obiecţiunilor părţilor, iar prin raportare la procesul verbal de instituire a administratorului sechestru, se observă că obiecţiunile părţilor figurează în cuprinsul acestuia. De altfel, potrivit art.9 alin.2 lit.d din OG nr.92/2003, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului.

Cât priveşte aspectele menţionate la pct.c,f,g, nemenţionarea lor în cuprinsul procesului de sechestru nu poate determina nulitatea acestuia, întrucât disp. art.152 C.proc.fiscală nu prevăd o sancţiune expresă pentru această omisiune, motiv pentru care era necesară dovedirea de către contestatoare a vătămării produse, pentru a fi atrasă sancţiunea anulării actului, dovadă ce nu s-a făcut însă.

În consecinţă, având în vedere că nu s-a dovedit nelegalitatea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile întocmit în dosarul de executare şi a procesului-verbal, aducerea la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurator desfăşurându-se cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, instanţa va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

În temeiul art.453 NCPC, faţă de soluţia reţinută, va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată şi va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Sursa: portal.just.ro

---

 

Redacția revistei Curierul Judiciar vă recomandă lucrarea:

 

 

 

Codul de procedură penală
Comentariu pe articole

Coord. Mihail Udroiu