Obligativitatea formulării recursului de persoanele juridice prin avocat sau consilier este neconstituţională
În data de 23 iunie 2015, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 13 alin. (2) teza a doua și art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă (Legea 134/2010).
Dispozițiile atacate prevăd următoarele:
Art. 13 alin. (2) teza a doua NCPC: „Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept”;
Art. 84 alin. (2) NCPC: „La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii.”;
Art. 486 alin. (3) NCPC: „Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.
În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a doua, ale art. 84 alin. (2), precum şi ale art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstituţionale.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv CA Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal.
