Răspunderea portalurilor online de știri pentru comentariile postate de cititori

Dr. Gabriela Zanfir

Ofițer juridic, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

 

Este un portal de știri pe Internet responsabil pentru repararea prejudiciului cauzat unei persoane de comentariile postate anonim de cititorii săi?

Poate fi considerat un portal online de știri ca având aceleași obligații precum un editor media clasic?

Se poate considera că o eventuală răspundere a portalului de știri începe chiar înainte de publicarea comentariilor?

Este eficient pentru persoana ale cărei drepturi ale personalității au fost lezate să solicite repararea prejudiciului de la utilizatorul-autor al unui comentariu defăimător?

Toate aceste întrebări au făcut obiectul primei cauze aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în care aceasta a fost chemată să examineze spinosul raport dintre libertatea de exprimare, discursul anonim pe Internet și rolul pe care un portal de știri îl joacă în acest scenariu – Delfi c. Estoniei[1].

Delfi deține unul dintre cele mai vizitate portaluri de știri din Estonia, care publică articole cu un conținut original, invitând cititorii să lase comentarii sub fiecare articol. La data depunerii cererii la CEDO, pagina de internet înregistra aproximativ 10.000 de comentarii pe zi. Delfi avea implementat un sistem de notificare de către utilizatori a comentariilor defăimătoare, precum și un filtru care identifica în baza unor cuvinte predeterminate comentarii ce erau șterse automat. De asemenea, victima comentariilor defăimătoare putea contacta direct editorii paginii de internet pentru îndepărtarea acestora. Articolul care stă la baza cauzei din fața Curții viza renunțarea la construirea unor drumuri de gheață pe timp de iarnă, populare în rândul publicului, considerată a se datora unei companii de feriboturi condusă de L. Articolul a strâns comentarii într-un număr peste medie (180), 20 dintre acestea conținând injurii și amenințări la adresa lui L. Prin avocații săi, L. a solicitat Delfi ștergerea acestor comentarii și daune morale în valoare de aproximativ 32.000 euro.

Editorul portalului a șters comentariile, la 6 săptămâni de la publicare, însă a refuzat să plătească daune morale, susținând că este un simplu intermediar – un furnizor de servicii informaționale, și că, prin urmare, activitatea sa este guvernată de legea care transpune în dreptul intern Directiva 2000/31/EC cu privire la unele servicii informaționale și în particular la comerțul electronic[2]. Conform legii de transpunere, furnizorul unui serviciu informațional care stochează informații furnizate de utilizatorii serviciului său nu este responsabil pentru conținutul acestora dacă, pe de o parte, nu are cunoștință de conținutul acestora și nici de circumstanțe care ar indica orice activitate ilegală, și, pe de altă parte, dacă imediat ce află despre astfel de circumstanțe, îndepărtează informațiile sau limitează accesul la ele[3].

L. a acționat Delfi în instanță solicitând daune morale și, dacă în primă instanță a pierdut, atât Curtea de Apel, cât și Curtea Supremă au decis în favoarea sa, considerând că editorul portalului de știri este răspunzător pentru conținutul comentariilor defăimătoare, acestuia aplicându-i-se regimul general de răspundere civilă delictuală prevăzut în Legea obligațiilor, și nu cel special guvernat de legea de transpunere a Directivei 2000/31/EC. Compensația pentru prejudiciul suferit de L. a fost însă diminuată semnificativ comparativ cu cea solicitată, până la 320 euro. Delfi a depus o plângere la CEDO, considerând că i-a fost încălcat dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut în art. 10 al Convenției europene a drepturilor omului. Curtea a decis însă că Delfi este răspunzător pentru comentariile postate anonim de cititorii portalului său de știri[4]. Editorul a făcut apel, iar Marea Cameră a decis, pe 16 iunie 2015, să mențină hotărârea inițială, redactându-și argumentele în nu mai puțin de 86 de pagini.

Ecourile acestei hotărâri a Marii Camere au apărut online la câteva minute după publicarea textului pe pagina web a Curții. Activiștii s-au grăbit să declare sfârșitul libertății de exprimare pe Internet[5], în timp ce profesorii universitari de dreptul media au publicat comentarii a doua zi după publicare în care se întrebau dacă nu cumva libertatea de exprimare pe internet a fost diminuată de Curte[6].

Soluția Curții este, însă, convingătoare și lasă loc inclusiv concluziei că aceasta, într-o anumită măsură, chiar încurajează în general libertatea de exprimare online a persoanelor prin încurajarea anonimității comentatorilor. În debutul hotărârii, Curtea precizează că „activitatea expresivă generată de utilizatori pe Internet oferă o platformă fără precedent pentru exercitarea libertății de exprimare”[7], principiu statuat deja în jurisprudența sa[8]. Curtea adaugă, însă: „Cu toate acestea, pe lângă beneficiile menționate, pot apărea anumite pericole. Discursul defăimător și alt tip de discurs evident în afara legii, inclusiv discursul instigator la ură și discursul care incită la violență pot fi diseminate într-un mod fără precedent, în jurul lumii, în câteva secunde, uneori rămânând disponibile online într-un mod persistent”[9]. Astfel, Curtea precizează că trebuie puse în balanță în mod egal art. 10 al Convenției – libertatea de exprimare și art. 8 – dreptul la viață privată, care include și alte drepturi ale personalității, iar punerea lor în balanță „trebuie să rețină esența ambelor drepturi”[10].

Fără a intra într-o analiză detaliată a hotărârii, sunt câteva puncte necesar a fi menționate:

1. Curtea realizează importanța deciziei pe care trebuie să o ia pentru libertatea de exprimare online și subliniază de la bun început că toate considerațiile sale trebuie strict circumscrise specificității cauzei deduse judecății[11]. Factorii de care Curtea a ținut cont in individualizarea deciziei sale au fost mai mulți:

(i) datorită naturii specifice a internetului, „obligațiile și responsabilitatea” conferite unui portal de știri pe Internet în scopul art. 10 al Convenției pot diferi, până la un punct, de cele ale unui editor tradițional cu privire la conținutul furnizat de terți[12]; Delfi este un editor profesionist, care operează unul dintre cele mai mari portaluri de știri din Estonia[13];

(ii) publicarea știrilor și a comentariilor cititorilor fac parte din activitățile profesionale ale companiei, iar veniturile sale din publicitate depind direct de numărul de cititori și de comentarii[14];

(iii) portalul în cauză nu reprezintă un forum pe Internet unde comentariile terților pot fi diseminate în contextul în care utilizatorii își pot expune în mod liber ideile asupra oricărei teme fără ca discuția să fie canalizată de către managerul forumului; de asemenea, nu este nicio platformă online de social media al cărei furnizor nu oferă vreun conținut, iar unde furnizorul de conținut poate fi o persoană fizică ce administrează pagina web sau blogul ca hobby[15];

(iv) autorii comentariilor nu le puteau modifica sau șterge odată ce acestea erau postate pe pagina de internet a portalului de știri, numai editorul având mijloace tehnice necesare pentru acest lucru, exercitând astfel un grad substanțial de control asupra comentariilor publicate pe pagina portalului[16].

2. Curtea precizează că ar fi fost suficient pentru îndepărtarea răspunderii juridice a editorului dacă acesta ar fi retras comentariile publicate de cititorii săi imediat după publicare, fără ca o cenzură anterioară publicării să fie necesară[17]. Dar sistemul automat de filtrare bazat pe cuvinte cheie implementat de editor s-a dovedit a fi ineficient, având în vedere că acesta a eșuat să filtreze cuvinte ce formează un discurs provocator de ură „odios”, care nu era format din „metafore sofisticate, înțelesuri ascunse sau amenințări subtile”[18].
3. Curtea emite câteva considerații de principiu importante cu privire la anonimitatea utilizatorilor de Internet. Astfel, Curtea are în vedere „interesul utilizatorilor de Internet în a nu-și dezvălui identitatea. Anonimitatea este recunoscută de mult timp ca fiind un mijloc de a evita represalii sau atenția nedorită. Drept urmare, are capacitatea să promoveze libera circulație a ideilor și informațiilor într-o manieră importantă, inclusiv pe internet”[19]. Curtea precizează însă că „anonimitatea pe internet, deși este o valoare importantă, trebuie pusă în balanță cu alte drepturi ale personalității”[20]. În ceea ce privește răspunderea autorilor comentariilor, Curtea afirmă că, din exemplele oferite de guvernul eston în cauze civile, identificarea acestora uneori a fost posibilă, însă alteori, din diferite motive tehnice, aceasta a fost imposibilă[21]. Drept pentru care perspectiva de a-i face pe comentatorii anonimi să răspundă juridic pentru comentariile defăimătoare nu este realistică[22].
4. Curtea conferă un rol important concluziilor instanțelor estone și reafirmă că „nu este în sarcina sa să ia locul instanțelor naționale”[23]. Adițional, Curtea reia în repetate rânduri concluzii și argumente ale Curții Supreme din Estonia. Cu privire la specificitatea sistemului național eston, trebuie precizat și că acesta oferă o importanță ridicată „onoarei și bunului renume”, acestea fiind expres menționate ca limită a libertății de exprimare în Constituție (art. 45), în timp ce Legea obligațiilor enumeră atingerea onoarei unei persoane prin judecăți de valoare nejustificate în capătul listei de încălcări a drepturilor personalității, conform Legii obligațiilor (art. 1046).

Hotărârea Marii Camere a fost luată cu 15 voturi pentru și 2 împotrivă, ceea ce arată că aceasta nu a suscitat multe controverse în dezbaterile judecătorilor. Hotărârea este acompaniată de două opinii concurente și o opinie disidentă, a judecătorilor Sajo și Tsotsoria. Aceștia au atras atenția asupra faptului că „intermediarii activi și operatorii de bloguri vor avea un stimulent considerabil să nu mai ofere posibilitatea utilizatorilor de a comenta online, iar frica de răspundere poate duce la o auto-cenzură adițională de către operatori”[24]. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere două chestiuni importante. Mai întâi, în principiu, o persoană ale cărui drepturi ale personalității au fost încălcate are dreptul să obțină repararea prejudiciilor astfel cauzate. Imposibilitatea identificării celui care răspunde juridic ar face imposibilă realizarea acestui drept. Pe de altă parte, obligarea tuturor utilizatorilor de internet de a se identifica înainte să publice un comentariu nu ar face decât să afecteze la o scară largă libertatea de exprimare pe internet. Soluția ca intermediarii informației să adopte măsuri minime pentru eliminarea comentariilor instigatoare la ură și la violență pare a fi o măsură proporțională, cu efecte mai puțin devastatoare asupra libertății de exprimare decât interzicerea anonimității pe internet și, în același timp, fără a refuza dreptul persoanelor afectate să obțină repararea prejudiciului.

În fine, ca ultimă notă, soluția CEDO în această cauză probabil că produce mult mai puțină uimire în România, având în vedere art. 30 alin. (8) al Constituției, conform căruia „răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii”. Unica dilemă ar putea fi măsura și modul în care această regulă se aplică în mediul online.

Conținutul articolului reflectă în exclusivitate opinia autoarei, fără să angajeze în vreun fel instituția pentru care aceasta lucrează.

[1] Cererea nr. 64569/09, Delfi AF c. Estoniei, Hotărârea din 16 iunie 2015. Toate citatele din hotărâre utilizate în comentariu sunt traduse de autoare și nu reprezintă deci o traducere oficială.

[2] Directiva Parlamentului European și  a Consiliului 2000/31/EC privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (directiva privind comerţul electronic).

[3] Transpune art. 13 al Directivei 2000/31/EC.

[4]  Cererea nr. 64569/09, Delfi AF c. Estoniei, Hotărârea din 10 octombrie 2013.

[5] A se vedea, spre exemplu, Huge Loss for Free Speech in Europe: Human Rights Court says Sites liable for User Comments, disponibil la adresa https://www.techdirt.com/articles/20150616/11252831361/huge-loss-free-speech-europe-human-rights-court-says-sites-liable-user-comments.shtml (ultima dată accesată pe 17 iulie 2015),

[6] Lorna Woods, Delfi v. Estonia: Curtailing Online Freedom of Expression?, 18 iunie 2015, disponibil la adresa http://eulawanalysis.blogspot.ro/2015/06/delfi-v-estonia-curtailing-online.html (ultima dată accesat pe 17 iulie 2015).

[7] Parag. 110.

[8] Cererea nr. 3111/10, Ahmet Yildirim c. Turciei, Hotârârea din 18 decembrie 2012, Parag. 48.

[9] Parag. 110.

[10] Parag. 110.

[11] Parag. 111.

[12] Parag. 113.

[13] Parag. 62, 129.

[14] Parag. 65, 144.

[15] Parag. 116.

[16] Parag. 145.

[17] Parag. 153.

[18] Parag. 156.

[19] Parag. 147.

[20] Parag. 149.

[21] Parag. 150.

[22] Paragrafele 150, 151, 162.

[23] Parag. 127.

[24] Parag. 1, p. 68 a Hotărârii.