Imobilele achiziţionate prin programul Prima casă nu pot fi executate silit decât cu acordul MFP şi al băncii finanţatoare
În Monitorul Oficial nr. 460 din 20 iunie 2017 a fost publicată Decizia nr. 32 din 15 mai 2017 a ICCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind interpretarea sintagmei „interdicţia de înstrăinare a locuinţei pe o perioadă de 5 ani”, cuprinsă în prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 60/2009.
În cadrul Deciziei searată:
Tribunalul Bucureşti — Secţia a IV-a civilă a dispus, prin Încheierea din data de 27 iulie 2016, în Dosarul nr. 27.932/303/2015, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept ce vizează interpretarea sintagmei „interdicţia de înstrăinare a locuinţei pe o perioadă de 5 ani” din cuprinsul art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009).
Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au înaintat hotărârile judecătoreşti identificate şi care prezintă relevanţă pentru problema de drept în discuţie, precum şl punctele de vedere teoretice exprimate de judecători, preconizându-se apariţia unei practici judiciare neunitare în această materie.
Într-o primă opinie s-a apreciat că interdicţia prevăzută la art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 vizează exclusiv înstrăinările voluntare, nu şi vânzarea bunului imobil respectiv în cadrul executării silite.
În cea de-a doua opinie s-a considerat că prin dispoziţiile art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 s-a instituit o clauză de inalienabilitate legală şi absolută, în sensul că vizează atât actele de înstrăinare voluntară, cât şi actele de înstrăinare silită, ca urmare a declanşării fazei procesuale a executării silite, în măsura în care textul de lege supus interpretării nu face nicio distincţie între cele două tipuri de transmitere a dreptului de proprietate.
ICCJ a decis sdmiterea sesizării formulate de Tribunalul Bucureşti — Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 27.932/303/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că:
Sintagma „interdicţia de înstrăinare a locuinţei pe o perioadă de 5 ani”, cuprinsă în prevederile art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că imobilele asupra cărora este instituită interdicţia de înstrăinare nu pot face obiectul unei executări silite pornite la cererea unor creditori chirografari, fiind alienabile condiţionat de acordul Ministerului Finanţelor Publice şi al băncii finanţatoare.
