Sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)” din cuprinsul art. 21 alin. (1) NCPP este neconstituţională
În Monitorul Oficial nr. 472 din 22 iunie 2017 a fost publicată Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală.
În cadrul Deciziei se arată:
Prin Încheierea din 15 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.255/182/2015, Judecătoria Baia Mare – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Rocredit IFN – S.A., cu sediul în Baia Mare, având calitatea de parte responsabilă civilmente într-o cauză penală în care inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi complicitate la infracţiunea de fals intelectual.
În cauză, la data de 19 februarie 2016, după finalizarea procedurii de cameră preliminară prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor şi înainte de primul termen de judecată, persoana vătămată a formulat, în temeiul art. 20 din Codul de procedură penală, cerere de constituire de parte civilă – admisă de către instanţa de judecată – solicitând introducerea în cauză, în temeiul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, a Societăţii Rocredit IFN – S.A. în calitate de parte responsabilă civilmente şi tragerea la răspundere civilă a acesteia, precum şi a inculpaţilor. Totodată, în cauză, partea responsabilă civilmente a formulat cerere de redeschidere a camerei preliminare, respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea din 8 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria Baia Mare – Secţia penală în Dosarul nr. 8.255/182/2015.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 35-37, pentru a sublinia importanţa camerei preliminare şi arată că, în condiţiile în care persoana vătămată se constituie parte civilă în procesul penal în cursul judecăţii, după ce a fost parcursă faza camerei preliminare, aceasta, printr-un abuz de drept procesual, răpeşte părţii responsabile civilmente dreptul de a formula cereri şi excepţii cu privire la competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi efectuarea actelor de către organele de urmărire penală, singurele mijloace de apărare rămase privind temeinicia probelor administrate în cursul urmăririi penale şi administrarea altor probe decât cele administrate în cursul urmăririi penale.
De asemenea arată că partea responsabilă civilmente introdusă în cauză în cursul judecăţii nu poate invoca nulităţile absolute prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul de procedură penală, intervenite în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, în condiţiile în care acestea se invocă până la încheierea procedurii camerei preliminare, indiferent dacă au intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare.
Invocă în continuare considerentele reţinute în paragrafele 43, 46, 48 şi 49 ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi susţine că, în condiţiile în care partea responsabilă civilmente formează împreună cu inculpatul un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, nu se poate condiţiona, respectiv nu se poate interzice acesteia exercitarea, în mod efectiv, a drepturilor procesuale recunoscute de lege, în funcţie de simpla manifestare de voinţă a unei alte părţi procesuale.
Curtea Constituţională a decis:
1. Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Rocredit IFN – S.A., cu sediul în Baia Mare, în Dosarul nr. 8.255/182/2015 al Judecătoriei Baia Mare – Secţia penală şi a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)” din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională.
2. Respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
