Zoom IN: Problema compensaţiilor pentru munca prestată în concediul anual de odihnă

Acest text constituie un fragment din articolul Timpul de lucru al asistenţilor maternali profesionişti. Problema compensaţiilor pentru munca prestată în concediul anual de odihnă publicat în revista Curierul Judiciar nr. 3/2017.

Autor: Drd. Răzvan Anghel, Universitatea din Bucureşti, Judecător, Curtea de Apel Constanţa

Articolul este publicat în rubrica Practică judiciară neunitară.

Sumar:

I. Prezentarea problemei de drept care a generat o practică judiciară neunitară
II. Orientări jurisprudenţiale
III. Notă

Rezumat:

Asistenţii maternali desfăşoară o activitate ce, prin natura sa, are ca specific faptul că implică îngrijirea şi supravegherea permanentă a minorului aflat în plasament, asemănător unui părinte, nefiind posibilă separarea de minor după terminarea unui anumit program de lucru şi nici delimitarea clară a timpului de lucru de timpul de odihnă.

În acest context, în mai multe litigii, s-a pus problema dacă asistentul maternal trebuie remunerat suplimentar pentru activitatea desfăşurată în concediul de odihnă anual, în practica judiciară identificându-se soluţii în sens afirmativ dar şi în sens negativ.

Articolul prezintă argumentele exprimate înjurisprudenţă în sprijinul celor două opinii însoţite de o notă a autorului care face trimitere la jurisprudenţa CJUE pentru a aduce în discuţie mai multe aspecte legate de aplicarea Directivei 2003/88, respectiv dacă, faţă de specificul activităţii, angajații pot beneficia totuşi de o compensare pentru concediul de odihnă neefectuat chiar dacă raporturile de muncă nu au încetat şi în ce condiţii, respectiv dacă reglementarea europeană se opune unei reglementări naţionale precum cea aplicabilă în cauză şi, în acest caz, dacă angajaţii au dreptul la o despăgubire şi cine este responsabil pentru acordarea acestei despăgubiri.

Extras:

Aşa cum arătam într-un articol anterior[1], în practica judiciară s-au identificat mai multe probleme de drept care au determinat o jurisprudenţă neunitară în legătură cu activitatea asistenţilor maternali profesionişti, mani-festată într-o perioadă de timp semnificativă, şi care au determinat sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

O altă problemă ce a generat o jurisprudenţă divergentă este cea a compensaţiilor pentru munca prestată în timpul concediului de odihnă, ea făcând obiectul unei sesizări a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respinsă ca inadmisibilă tocmai pentru motivul că practica judiciară neunitară este de durată, manifestându-se în perioada 2008-2016[2].

Astfel, în esenţă, în mai multe cauze, reclamanţii, fiind angajaţi ca asistenţi maternali profesionişti de direcţii generale (judeţene) de asistenţă socială şi protecţia copilului, au pretins că în perioada concediului de odihnă anual (reglementat de art. 144-146 C.muncii) au continuat activitatea prestată în baza contractului individual de muncă, nefiind separaţi de minorul atat în plasament, astfel încât, în fapt, nu au beneficiat de această perioadă de repaus.

Aşa cum se arăta şi în articolul precedent, din hotărârile judecătoreşti identificate, reiese că pârâţii nu au contestatsituaţia de fapt prezentată de reclamanţi şi nici instanţanu a înlăturat susţinerile acestora, problemele analizate fiind probleme de drept, respectiv dacă faţă de specificul activităţii, în special continuitatea acestuia, astfel cum este stabilit de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, şi H.G. nr. 679/2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist, asistenţilor maternali li se aplică prevederile art. 144-146 C.muncii în raport de prevederile din cuprinsul actelor normative speciale cu privire la care s-a pus şi problema neconstituţionalităţii[3].

(…)

[1] A se vedea R. Anghel, Timpul de lucru al asistenţilor maternali profesionişti. Problema remunerării pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal,în Curierul Judiciar nr. 2/2017, p. 72.

[2] I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 29/17.10.2016, pct. 51-52 (M.Of. nr. 1018/19.12.2016); ulterior, prin sesizarea din 14.02.2017, Curtea de Apel Iaşi a formulat recurs în interesul legii cu privire la posibilitatea acordării unei despăgubiri pentru concediul de odihnă neefectuat, termenul de soluţionare fiind fixat la 19.06.2017.

[3] A se vedea Al. Athanasiu, L.E. Dima, T. Tunsoiu, A.-M. Vlăsceanu, Dezlegarea unor chestiuni de drept privind dreptul la concediu al asistenţilor maternali profesio-nişti, disponibil online (http://www.juridice.ro/469169/dezlegarea-unor-chestiuni-de-drept-privind-dreptul-la-concediu-al-asistentilor-maternali-profesionisti.html)