Cine se teme de arbitraj?

Dr. Beatrice Onica-Jarka
Vice-Președinte al Institutului Arbitral Român[1]

Arbitrajul ca metodă de soluționare a disputelor între profesioniști este cunoscut destul de puțin în peisajul autohton al litiganților și justițiabililor de naționalitate română.

Câteva multinaționale și instituții de stat recurg la arbitraj pentru disputele în legătură cu câteva contracte foarte specializate, dar și acestea apelează de cele mai multe ori la arbitrajul instituționalizat internațional, cu credința că este singura modalitate în care pot avea acces la o justiție corectă, imparțială și independentă

În schimb, masa predominantă a afacerilor de naționalitate română de mai mare sau mai mică anvergură se înfundă cu ieșire amânată în litigiile în fața instanțelor de judecată din România, sperând la o adjudecare a disputelor în favoarea lor și obținând de multe ori o soluție contrară intereselor ambelor părți.

Dar arbitrajul instituționalizat autohton ce face? Funcționează doar la nivel de experiment de laborator într-o multitudine de organizări.  De ce? Să fie pentru că tot litigantul și justițiabilul mediu sau profesionist vrea să meargă în instanța de judecată, căutând cu obstinație satisfacție în amânările procedurale care par fără sfârșit sau în soluțiile contradictorii date de instanțe nespecializate? Să fie pentru că nu există o popularizare a arbitrajului? Să fie pentru că nu există încredere în arbitraj, date unele încordări mai vechi de musculatură neaoșă la curțile de arbitraj cu pretenție de mari curți din România? Să fie și pentru că dreptul arbitrajului nu se studiază la facultățile de drept decât într-unul sau două programe de master, cu incidență limitată și greșit propusă ca elitistă?

Mai puțin din primul motiv (nu pot să îmi închipui că poți găsi plăcere în așteptarea ordinii la instanța de judecată, de la 8.30 sau 9.00 dimineața pană la orele prânzului sau în fizionomiile plictisite de pledoarii complexe ale judecătorilor de curte nouă și veche sau în așteptarea redactării motivării hotărârii de către completul de judecată pentru a da în sfârșit efect juridic soluționării prin instanța de judecată a disputei) toate celelalte pot fi printre cauzele determinante ale activității arbitrale scăzute desfășurate instituțional în forumurile românești de arbitraj.

Și de ce nu este popularizat arbitrajul ca metodă de soluționare a disputelor în România? Și de ce facultățile de drept nu includ dreptul arbitrajului în curricula universitară? Și de ce cei care fac arbitraj domestic și/sau internațional în Romania nu se implică mai mult în promovarea arbitrajului în România? Doar știu ce este și ce beneficii poartă arbitrajul pentru litiganți și justițiabili, stabilind un cadru civilizat de soluționare cu celeritate a disputelor de cea mai mare diversitate de către profesioniști specializați în chestiunile de drept și de fapt ale disputei, pe care pot să îi aleagă părțile?

Cine se teme de arbitraj ca metodă de soluționare a disputelor arbitrabile, în Romania mileniului 3? Aș spune că este vorba de cei care nu știu ce este arbitrajul și cum poate fi arbitrajul metoda de soluționare a disputelor cea mai potrivită pentru disputele clienților lor sau cele generate de afacerea lor sau condusă de către ei. Aș spune că este vorba și de cei care au auzit ce este arbitrajul, dar preferă să nu vorbească prea mult despre această metodă, dintr-o lipsă de înțelegere a beneficiilor aduse de arbitraj și mai ales dintr-o greșită asociere a arbitrajului instituționalizat desfășurat în România cu cele câteva incidente de corupție sau cu formule de arbitraj ad-hoc deceptiv intitulate tribunal de arbitraj instituționalizat. Dar aș spune că este vorba și de cei care chiar înțeleg arbitrajul și s-au văzut înscriși pe diverse liste de arbitraj ale unor instituții de arbitraj străine și care trag mai mult spre acestea în defavoarea arbitrajului instituționalizat românesc, printr-o exagerat de sofisticată prezentare a arbitrajului demnă de romanele lui Ian Flemming, nu cumva să își dorească și alții să apară pe listele instituțiilor de arbitraj străine și să deranjeze interesele mici de promovare strict individuală.

Se poate face arbitraj profesionist în Romania; se poate opta pentru clauze arbitrale sau acorduri compromisorii propuse de instituții veritabile de arbitraj în România în sensul art. 616 din Codul de procedură civilă; și se poate alege orice locație în România pentru desfășurarea unui arbitraj internațional conform regulilor unor instituții străine. De ce? Pentru că avem cel puțin o lex arbitri, legea de la locul arbitrajului, armonizată cu legislațiile naționale în materie de arbitraj a cel puțin altor 60 de jurisdicții, care toate au transpus UNCITRAL Model Law.

Și pentru că toate acestea se pot face în România, a fost creat Institutul Arbitral Român, de un grup de profesioniști și teoreticieni ai dreptului care intenționează să aducă arbitrajul la locul cuvenit în Romania jurisdicțională prin promovarea și dezvoltarea dreptului arbitrajului internațional și domestic, prin cursuri și promovarea de standarde procedurale și profesionale.

Cu alte cuvinte, Institutul Arbitral Român intenționează revoluționarea percepției și mentalității asupra arbitrajului internațional și domestic și potențarea arbitrajului ca metodă de soluționare a disputelor între profesioniști, legate de afaceri și nu numai, accesibilă cu ușurință profesioniștilor dreptului, dar și profesioniștilor afacerilor, ca și celor care aleg să își soluționeze disputele fără să recurgă la serviciile avocațiale.

Institutul Arbitral Român a fost înființat dintr-o dorință de civilizare a participanților la procesul de justiție, nu printr-un discurs sofisticat inutil, ci prin asigurarea cunoașterii opțiunilor multiple de accesare a arbitrajului domestic și internațional și derularea în condiții de profesionalism a procesului arbitral cu scopul obținerii unor decizii arbitrale capabile de a fi puse în executare.

Institutul Arbitral Roman a fost înființat ca un centru de excelență în cercetarea, formarea și practica în domeniul arbitrajului, cu misiunea de promovare a arbitrajului în Romania ca metoda principală de soluționare pe cale alternativă a disputelor, în special în raporturile dintre profesioniști. În acest scop, Institutul Arbitral Roman desfășoară proiecte de cercetare științifică, organizează cursuri de pregătire în domeniul arbitrajului și conferințe de diseminare a celor mai recente tendințe în arbitrajul domestic si internațional.

Institutul Arbitral Român organizează programe și cursuri care vor asigura pregătirea necesară și continuă a celor interesați să profeseze în acest domeniu, ca arbitri, reprezentanți, consilieri juridici sau experți. Aceste programe și cursuri se adresează tuturor profesioniștilor dreptului și nu numai, fiind construite pe baza regulilor de procedură arbitrală ale Camerelor Județene și pe dispozițiile relevante ale Codului de procedură civilă, dar și ale unor forumuri internaționale de arbitraj.

Institutul Arbitral Român există pentru ca nimănui să nu-i mai fie teamă de arbitraj, ci, dimpotrivă, arbitrajul domestic și internațional să fie prima opțiune luată în considerare pentru soluționarea disputelor, chiar înainte de instanța de judecată.

Institutul Arbitral Român există pentru ca dreptul arbitrajului să devină interesant pentru studenții la drept, ca opțiune viabilă de viață profesională, la intrarea în profesie. Și nu în ultimul rând, Institutul Arbitral Român există pentru ca arbitrii români să deprindă competența profesională a arbitrajului și să facă renume din înfăptuirea justiției private prin arbitraj.

________________________________________________

[1] Pagina oficială a Institutului (https://institutularbitral.ro/).