Repere legislative ale Președinției României la Consiliul Uniunii Europene

feature photo

Prof. univ. dr. Augustin Fuerea
Facultatea de Drept,Universitatea „Nicolae Titulescu” din București

 

Caracterul excepțional al deținerii unui astfel de statut, de stat care exercită președinția co-legislativului Uniunii Europene, este dat, între altele, de faptul că acesta se va repeta, cel puțin potrivit actualelor calcule (care au în vedere prezența în UE a 28 de state membre, dar și legislația) numai peste 14 ani.

Provocarea a fost dată, pe de o parte, de necesitatea gestionării unui număr mare de dosare, din domenii cu o relevanță covârșitoare pentru construcția europeană. Pe de altă parte, provocarea, care a generat multiple dificultăți, surmontate, a fost dată de contextul în care țara noastră a exercitat președinția, și anume: încheierea mandatului membrilor Parlamentului European și, în mod implicit, organizarea și desfășurarea alegerilor pentru noul co-legislativ (în luna mai a.c.); apropierea încheierii mandatului membrilor Comisiei Europene (noiembrie a.c.), dar și a mandatului președintelui Băncii Centrale Europene. La toate acestea s-au adăugat eforturile pentru fundamentarea bugetului (cadrul financiar multianual 2021-2027) și, nu în ultimul rând, pentru finalizarea Brexit-ului cu un acord. În acest context putem plasa și faptul că, inițial, potrivit planificării, anterioare declanșării Brexit-ului (potrivit art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană), România ar fi trebuit să exercite președinția în cel de-al doilea semestru al anului 2019. Nu puține au fost întrebările și nu puțini au fost cei care le-au formulat cu privire la faptul dacă ar fi fost mai bine să mai așteptăm un semestru, având mai mult timp de pregătire, sau chiar să renunțăm la un astfel de statut (aspect de neconceput pentru un stat membru al Uniunii Europene, cu drepturi și obligații depline).

Perioada în care au s-au derulat pregătirile exercitării președinției a fost una stimulativă, motivantă, dată de planul intern ancorat, tot mai mult, în cel european și internațional, în general, și anume aniversarea centenarului Marii Uniri, la 1 decembrie 2018.

Luând în considerare cele de mai sus, la care, cu siguranță, pot fi adăugate multe altele, decidenții naționali, prin Ministerul Afacerilor Externe (ministru delegat pentru afaceri europene[1]), au inițiat, cu un an mai devreme, procedura înființării, între altele, a mai multor grupuri de lucru, și anume: Afaceri interne; Afaceri Externe și Apărare; Afaceri Generale; Agricultură și pescuit; Aspecte economice și financiare; Cercetare și inovare; Competitivitate; Cultură, tineret și sport; Dezvoltare regională; Educație și formare; Energie; Justiție; Mediu și schimbări climatice; Ocuparea forței de muncă și Politică socială; Sănătate și Protecția consumatorului; Societatea informațională și Transporturi[2] (în două dintre aceste grupuri de lucru am avut șansa să-mi desfășor activitatea, alături de mai mulți veritabili profesioniști ai domeniului, și anume: grupul de lucru „Justiție” – coordonator și grupul de lucru „Educație și formare” – membru). Scopul unui astfel de demers, a fost acela de a identifica prioritățile noastre legislative, raportate, în mod obiectiv necesar, la prioritățile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Numai promovând acest mod de lucru, în care egalitatea tuturor statelor membre este regula, a fost posibilă finalizarea unor dosare[3], respectiv înaintarea procedurală a altora și, nu în ultimul rând, inițierea unor demersuri de natură legislativă.

Fiind vorba despre editorialul unui număr tematic ,dedicat de către Redacția Curierului Judiciar unui astfel de eveniment, generat de exercitarea Președinției Consiliului UE de către țara noastră, nu putem să nu vorbim despre satisfacțiile înregistrate, alături de eforturile consistente depuse. Între satisfacțiile de natură profesională, fără a realiza o ierarhizare a lor, un loc aparte este rezervat aceleia care se referă la numărul mare de absolvenți (licență, masterat, doctorat) implicați, în calitate de practicieni, specializați în dreptul Uniunii Europene, și nu numai, la nivel național și al UE, în pregătirea și exercitarea președinției.

O provocare, cu o vizibilitate maximă la nivel internațional, a fost summit-ul de la Sibiu (informal), cu prilejul căruia a fost adoptată o Declarație[4].

Am intitulat editorialul „Repere legislative ale exercitării Președinției României la Consiliul Uniunii Europene”, deoarece spațiul rezervat în Revistă, ar fi fost insuficient pentru a evidenția toate demersurile de natură legislativă în care țara noastră a fost implicată în toate cele 6 luni (dintre care 3 luni de o intensitate cu totul aparte, dat fiind faptul că, la acest nivel, este vorba despre un legislativ bicameral, în cadrul căruia întâlnim, în procedura legislativă ordinară ori în cea specială, alături de Consiliul UE, Parlamentul European, instituție care, în luna mai, a cunoscut etapa alegerilor și a fot mai puțin implicată în mecanismul decizional, în ultimele două luni).

Aflându-ne la conducerea Uniunii Europene, prin intermediul Președinției Consiliului, după numai 12 ani de la dobândirea statutului de stat membru, ca să nu spunem, din motive de superstiție, în primul semestru al celui de-al 13-lea an, implicarea profesioniștilor văzuți sau mai puțin ori deloc văzuți, a fost una de intensitate maximă. Acest lucru s-a întâmplat începând cu toate acele probleme mari consumatoare de timp și energie, de natură tehnică și organizatorică, continuând cu cele având un impact social aparte (restricții de circulație și altele) și până la acele chestiuni care țin de substanța exercitării Președinției, adică este vorba despre cunoașterea, înțelegerea, aprofundarea, acceptarea și aplicarea regulilor, a principiilor, mecanismelor, dar nu numai care guvernează știința dreptului, în general, și a dreptului Uniunii Europene, în special. Rolul mass-media, prin oamenii dedicați, care își desfășoară activitatea cu un real profesionalism, s-a dovedit a fi important în diseminarea informațiilor referitoare la mandatul exercitat de țara noastră.

Dificultățile ridicate de coordonarea unui astfel de demers au vizat, cu precădere, faptul că, în pagini puține, am dorit să evidențiem unele dintre cele mai importante demersuri care au caracterizat exercitarea Președinției Consiliului Uniunii Europene de către România. Alegerea temelor a fost una firească, întemeindu-se pe faptul că, în materializarea lor s-au implicat, cu eforturi deosebite, dar meritorii, colegi care, deopotrivă, reunesc atât statutul de teoreticieni ai dreptului, în general, și ai dreptului Uniunii Europene, în special, desfășurându-și activitatea în învățământul juridic superior, cât și statutul de practicieni ai domeniului, în cadrul unor instituții care au avut o implicare majoră în activitățile concret întreprinse pe parcursul celor 6 luni de exercitare a Președinției, dar nu numai[5]. Deopotrivă, am urmărit să stimulăm unele reflecții pe o astfel de temă, de natură, sperăm noi, să ne fie utile nu numai peste 14 ani, când este posibil să revenim la un astfel de statut, ci și până atunci.

Un moment important la exercitării Președinției, cu vizibilitate maxim posibilă pe plan internațional, a fost acela al summit-ului Consiliului European din 9 mai a.c., prilej cu care a fost adoptată Declarația de la Sibiu, Declarație care pe care Augustina-Mihaela Dumitrașcu o analizează, cu precădere din punctul de vedere al efectelor pe care un astfel de document le produce la nivelul Uniunii Europene, dar și impactul pe care aceasta îl generează în planul relațiilor externe ale Uniunii Europene.

Este cunoscut faptul că eforturile țării noastre în exercitarea Președinției continuă și în prezent, în cadrul triou-ului România-Finlanda-Croația, în acest mod asigurând, cum se întâmplă cu fiecare stat membru, de altfel, coerența îndeplinirii unei astfel de demnități la înălțimea căreia suntem în situația de a ne afla, așa cum precizează Roxana-Mariana Popescu în articolul intitulat Exercitarea președinției Consiliului Uniunii Europene: trioul România – Finlanda – Croația.

Având un impact social important, Directiva privind restructurarea și insolvența s-a plasat în centrul preocupărilor pe care țara noastră le-a avut în timpul exercitării Președinției Consiliului Uniunii Europene, aspecte surprinse în demersul Directiva privind restructurarea și insolvența. Între așteptări, dezbateri și previziuni (autori: Augustin Fuerea și Andreea Deli).

Contribuțiile Președinției austriece a Consiliului Uniunii Europene, din cel de-al doilea semestru al anului 2018, precum și ale președinției române, din primul semestru al anului 2019, prin care au fost subliniate modificările operate de Consiliu asupra Propunerilor Comisiei prin abordările generale asupra Propunerii de Regulament, a completării acestuia prin cele trei anexe ale sale și a Propunerii de Directivă fac obiectul unei analize riguroase, realizată de către Gheorghe Bocșan în intervenția sa Pachetul legislativ E-evidence al Uniunii Europene. Evoluțiile înregistrate in timpul președințiilor austriacă si română la Consiliul Uniunii Europene.

Protecția consumatorilor nu putea să lipsească dintre preocupările țării noastre, motiv pentru care, în aceeași perioadă (semestrul I al anului 2019), a fost adoptată Directiva (UE) 2019/770 privind unele aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale, directivă care presupune un nivel maxim de armonizare și asigură consumatorilor un nivel ridicat de protecție, diminuând, în același timp, obstacolele din calea comerțului în cadrul Uniunii Europene, după apreciază Iuliana-Mădălina Larion în articolul Implicarea Președinției României la Consiliul UE în materia protecției consumatorilor. Adoptarea Directivei (UE) 2019/770 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale.

În același context al aprofundărilor de natură legislativă se situează și preocuparea, în mod inspirat realizată, a Oanei Petrescu – om de cercetare și practică specifică domeniului, concretizată în articolul: Adoptarea propunerii de reformare a Regulamentului (CE) 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.

De o actualitate cu totul aparte este intervenția a doi colegi, teoreticieni și practicieni ai domeniului, deopotrivă, Oana-Mihaela Salomia și Augustin Mihalache, care își propun să explice, ancorați în realități, o serie de probleme, cum ar fi: Incluziunea, mobilitatea și excelența. Prioritățile României în politica europeană de educație și formare profesională.

Pornind de la realitatea potrivit căreia tehnologia digitală schimbă paradigme în societate și, implicit, în spațiul juridic, Alina Mihaela Conea aduce în prim-planul atenției o serie de priorități ale etapei pe care societatea le parcurge, referindu-se, îndeosebi, la Țărmuri (sigure?) în oceanul datelor. Evoluții ale politicii digitale a Uniunii Europene în contextul președinției române a Consiliului.

Președinția română a Consiliului UE a acționat ca un catalizator în vederea consolidării unui efort coordonat cu privire la provocarea dezinformării la adresa fundamentului democrației în Uniunea Europeană conducând la eforturi susținute ale instituțiilor UE și ale statelor membre în vedere contracarării sale eficace, după cum susține, în mod pertinent, Anamaria Veronica Fuduli în Reglementarea în domeniul combaterii dezinformării. Opțiunea răului cel mai mic?

După cum am precizat, Președinția română la Consiliul Uniunii Europene s-a derulat, inclusiv, în contextul negocierilor și dezbaterilor organizate cu privire la retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, detalii de natură juridică oferindu-ne Maria Solacolu în studiul său Negocieri și dezbateri organizate în timpul Președinției României la Consiliul UE privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană.

În firescul lucrurilor care s-au circumscris exercitării mandatului țării noastre la Consiliul UE, s-a găsit și Dimensiunea parlamentară a președinției române la Consiliului Uniunii Europene, analizată din perspectiva teoriei și a practicii de către Adrian Bantaș, aducând în discuție mai multe idei și stimulând o serie de reflecții, binevenite într-o astfel de situație.

*

*       *

Exprimându-ne convingerea că, prin conținutul său, acest număr tematic se poate constitui într-o foarte bună platformă a dezbaterilor, apreciem că plus-valoarea pe care o va înregistra, din perspectiva parcurgerii de către un număr mare de cititori ai Revistei, se va materializa, cu precădere, în consecințele majoritar pozitive pe care statutul complex, presupus de exercitarea Președinției Consiliului Uniunii Europene de către oricare dintre statele membre, le are.

_________________________________

[1] Forumul EU-RO 2019 Forumul de consultare publică, comunicare și dezbateri în vederea pregătirii și exercitării Președinției României la Consiliul Uniunii Europene.

[2] http://snspa.ro/forumul-eu-ro-2019-la-snspa/

[3] De exemplu, Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea și insolvența), publicat în JO L172, 26.6.2019.

[4] Declarația de la Sibiu, 9 mai 2019.

[5] Articolele conțin opiniile personale ale autorilor și nu angajează răspunderea instituțiilor în cadrul cărora aceștia își desfășoară activitatea, ca practicieni ai domeniului.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close